And…he is gonna be your doctor

While making rounds, a doctor points out an X-ray to a group of medical students.

“As you can see,” she says, “the patient limps because his left fibula and tibia are radically arched. Morris, what would you do in a case like this?”

“Well,” ponders the student, “I suppose I’d limp too".

Despre farmacia albinelor, la cel mai inalt nivel

O gasim prin toate magazinele, ne bucuram de dulceata ei, dar probabil nu stim pe deplin ce secrete ascunde mierea si cata munca depun albinele pentru a o produce. Plus alte minunatii pe care le obtinem de pe urma lor: ceara de albine, laptisorul de matca, propolisul. In interviul de mai jos veti gasi cateva lucruri foarte interesante despre propolis, polen si chiar veninul de albine. Cel intervievat este dr. Theodore Cherbuliez, presedintele Comisiei de Apiterapie a Apimondia.

*

* Nascut in 1927 in Elvetia, dr. Theodore Emile Arnold Cherbuliez traieste de 50 de ani in America, unde practica, cu pasiune egala, psihoterapia, dar si tratamentele naturiste bazate pe produsele stupului. Specialist de varf al domeniului, l-am intalnit la Conferinta Apimondia din Atena, solicitandu-i un interviu *

Cand propolisul bate antibioticele

- In calitatea dvs. de Presedinte al Comisiei de Apiterapie a Apimondia, ati desfasurat o prodigioasa activitate in Cuba, finalizata cu oficializarea de catre guvernul acelei tari a unor tratamente naturiste. Ne puteti povesti cate ceva despre asta?

- In anul 1997, dupa ce devenisem Presedinte al Comisiei, l-am cunoscut la o conferinta de Apiterapie din Europa pe Adolfo Pineiro-Perez, care era responsabil pentru apicultura in Cuba. A fost un lucru deosebit si norocos sa ne intalnim acolo, pentru ca in acea vreme, foarte putine persoane primeau permisiunea de a iesi din Cuba. Pe atunci, inca nu se vorbea despre apiterapie la ei, dar am inteles din discutiile cu Adolfo ca era un loc unde am fi avut libertatea de a organiza ceva in domeniu. L-am invitat sa faca parte din Comisia de Apiterapie a Apimondia, apoi am inceput sa colaboram. Cum cetatenilor americani le era interzis accesul in Cuba, din cauza relatiilor delicate dintre cele doua tari, ca sa patrund acolo faceam o jonglerie: de fiecare data porneam de acasa spre o alta tara, apoi de acolo plecam catre Cuba. Am facut, in total, 20 de calatorii, pe parcursul a 7 ani. Am lucrat in echipa cu mai multi medici. Am adus si un chirurg din Italia, pentru interventia chirurgicala necesara unui pacient! Cel mai mult am lucrat impreuna cu Vicepresedintele Comisiei de Apiterapie, Roch Domerego, din Belgia, care a facut 70 de calatorii in Cuba, pe durata celor 7 ani. Am lucrat in spitale, unde ne-am ocupat de tratarea cu proparomiel (n.a.: prop-aromiel este un amestec din anumite sortimente de miere, propolis si uleiuri esentiale) a celor mai grave infectii cronice nosocomiale, unele vechi de mai multi ani, in special din sfera ortopedica. Acestea devenisera polirezistente la antibiotice, faceau recidive frecvente sau nu mai raspundeau deloc terapiei, iar unii pacienti asteptau amputatia membrelor bolnave, caci nu mai erau alte sanse. Noi am tratat peste 250 de bolnavi, din care 84% au fost vindecati fara recidive.
O alta problema careia ne-am dedicat in Cuba a fost cea a infectiilor respiratorii, frecvente mai cu seama in anumite zone, unde umiditatea atmosferica este ridicata. Se cheltuiau sume mari pentru tratamentele conventionale cu antibiotice, fara sa poata fi stapanita situatia. Noi ne-am gandit sa facem un studiu intr-o zona izolata, spre a fi siguri ca pacientii vor urma doar indicatiile noastre terapeutice. Am ales Terazzas, care corespundea tuturor criteriilor. Acolo am administrat proparomiel, atat curativ, cat si profilactic. Rezultatele au fost ca s-au vindecat 87,7% din cei bolnavi, fara recidive, iar profilaxia a condus la minimizarea imbolnavirilor. Ca urmare a acestor rezultate, Cuba a recunoscut oficial drept tratament metoda aplicata de noi, apoi a exportat-o si in alte tari, de exemplu Venezuela, unde de asemenea a fost recunoscuta oficial. In Cuba, daca se accepta ceva, aceasta inseamna ca statul plateste tot. Adica, acest tratament prin api-aromo-terapie este platit 100% de catre stat, in cabinete, policlinici si spitale. In consecinta, apiterapia a fost recunoscuta oficial la nivel guvernamental si introdusa in programele nationale de sanatate.

- Ati facut un calcul al diferentei de pret intre terapia aplicata de dvs. si cea conventionala, cu antibiotice?

- Desigur. Pentru 50 de pacienti cu infectii cronice nosocomiale, tratamentul pe durata unui an costa 15.600 dolari daca se facea cu proparomiel, fata de 1.057.800 dolari daca se facea cu antibiotice.

Mic dejun cu polen

- Sunteti practicant al terapiilor naturale, fiind si medic. Unde v-ati facut studiile in medicina?

- Am absolvit Facultatea de Medicina la Geneva, apoi, dupa un an de medicina generala si chirurgie, am facut rezidentiatul in psihiatrie, doi ani, la Basel. Doream sa ma specializez in psihanaliza, lucru posibil in patru orase din Europa, dar in nici unul dintre ele nu as fi fost platit ca medic in timpul specializarii, iar familia nu ma putea sustine. Asa incat, la 32 de ani, am plecat in America, unde exista posibilitatea sa studiez psihanaliza, fiind si platit in acest timp. In final, am obtinut certificarea in psihanaliza pentru copii, adolescenti si adulti.

- Cum ati ajuns sa practicati apiterapia?

- Cautam, de fapt, un model pentru psihiatrie. Am inceput cu albinele, apoi a venit apiterapia. Dupa 3-4 ani de la primii stupi, am participat la o conferinta despre terapia cu venin de albine, pe care a tinut-o Charles Mraz, un specialist al metodei, la New York. Comunicarea lui m-a uimit si m-a obsedat. Apoi am inceput sa practic si eu terapia cu venin de albine si m-am imprietenit cu Charles Mraz.

- Cum utilizati produsele albinelor pentru propriul folos?

- Micul meu dejun de acasa este constituit, cam de 20 de ani, din polen dizolvat, impreuna cu un indulcitor (miere), propolis si laptisor de matca. In ultimii sase ani, am luat cam 4 g de laptisor si 5 g de propolis pe zi. Cand fac efort fizic sau mental, adaug o mixtura de plante cu miere.

- Ati participat la nasterea Societatii Americane de Apiterapie?

- In 1978 a aparut o societate sub numele de North American Apiotherapy Society. Dar aceasta a disparut, iar in 1989, a fost reactivata de dr. Christopher M. Kim, un discipol al lui Charles Mraz, sub numele actual de American Apitherapy Society. Acesta a devenit Presedintele Societatii, iar dupa un timp eu am fost vicepresedinte. In 1994, am fost ales Presedintele SAA, pozitie in care am activat 10 ani.

- Ca psihiatru, v-ati tratat pacientii cu medicamente conventionale?

- Nu le-am folosit deloc. Am aplicat psihanaliza, partial hipnoza, apoi si apiterapia, dupa necesitatile pacientilor.

- Cand practicati apiterapia, cum va construiti relatia cu pacientul?

- Cand un pacient mi se adreseaza pentru terapie cu venin de albine, inainte de a incepe, trebuie sa il cunosc bine. Nu pot administra terapie unei persoane pe care nu o cunosc. In ultimul an, am facut eforturi pentru educarea pacientului de a intelege, invata si a-si lua responsabilitatea tratamentului. Ideea principala este ca nu numai doctorul trebuie sa lucreze pentru sanatatea pacientului, ci pacientul trebuie sa inteleaga ca are un rol principal aici. El nu trebuie sa astepte din afara propriei fiinte rezolvarea problemelor sale, ci sa se implice in a le intelege, a cauta caile de rezolvare si a face, efectiv, cele necesare pentru aceasta. Nimic nu este obligatoriu pentru el. "Eu nu te tratez, tratam impreuna, Eu si Tu, iar al treilea membru al echipei este Corpul tau. Doctorul face ce poate, pacientul face ce vrea". Asa se poate rezuma credinta mea intima cu privire la acest subiect. Fiecare pacient este stapan pe corpul sau, nimeni nu este mai puternic decat el. Eu ca medic sunt complet responsabil pentru ce propun, iar pacientul devine complet responsabil pentru ce va face.

"Intreaba-ti corpul ce vrea"

- Cum procedati in terapia cu venin de albine?

- Folosesc intepaturile directe de albine. Dar le dau acestora sansa de a decide pentru ele. Merg la stupi, unde folosesc un sistem de aspirare a albinelor in vasul din care le utilizez. Intorcandu-ma spre cabinet, deschid capacul vasului si le spun albinelor ca pe acelea care doresc sa stea le rog sa ramana, dar acelea care vor sa plece sunt libere sa zboare. Dupa cateva secunde inchid recipientul, apoi albinele ramase sunt foarte linistite. Nu am nevoie sa utilizez nici o metoda adiacenta spre a le calma. Cand pacientul vine la cabinet pentru tratamentul cu intepaturi, ii spun ca nu are nevoie de curaj in cabinetul meu; sa il lase afara, la usa. Curajul sustinut orbeste nu este de folos. Il invat pe pacient sa-si asculte corpul si sa il inteleaga, pentru a obtine maxima eficienta. "Intreaba-ti corpul ce vrea. Daca nu vrea sa fie intepat, nu o face". Mergand astfel, pas cu pas, pacientul preia responsabilitatea terapiei. Astfel reuseste sa inteleaga profund ce se petrece cu el, sa urmareasca si sa analizeze corect efectele tratamentului. Ajunge sa stie bine de ce are nevoie si sa imi furnizeze cele mai corecte informatii spre a adapta continuarea terapiei la necesitatile sale.

- Ati fost vreodata in Romania? Ce amintiri ati pastrat?

- Am fost in Romania de doua ori. O data la un congres, ocazie cu care am vizitat impreuna cu Cristina Mateescu (Director General al ICDA Bucuresti, www.icdapicultura.ro) Centrul de Apiterapie de la Bucuresti. La acea vreme aveau acolo 14 medici, de diverse specialitati, toti tratand cu produsele albinelor. Impresionant! La fel ca si faptul ca produsele albinelor erau supuse unor controale periodice, la fel ca si medicamentele. Altadata, am fost in Bucuresti cu Stefan Stangaciu (Presedintele Societatii Romane de Apiterapie, www. apiterapie.ro), care mi-a sugerat sa vizitam Delta. Am gasit foarte puternic si penetrant intregul spirit al Deltei si am parasit locul incarcat de satisfactie.

"Un organism cu minte si sentimente separate"

- Se vorbeste tot mai mult despre sfarsitul epocii antibioticelor, care nu mai pot face fata multirezistentei dezvoltate de microbi. Credeti ca terapia naturista poate oferi o rezolvare a acestei probleme?

- Pe fundalul acestor chestiuni se afla ideea filozofica de a omori lumea, in scopul de a salva ceva... Dar aici vorbim despre doua aspecte: 1. mentinerea sanatatii si 2. ingrijirea bolii. Ne mentinem sanatatea, daca ne dezvoltam si pastram in buna conditie raspunsul imunitar fata de microbi. Ingrijirea bolii ar trebui facuta cu produse naturale, care nu au niciodata puritate de laborator (compozitia lor variaza de la o recolta la alta). Aceste calitati de indeterminare si variatie ne asigura contra crearii de rezistenta din partea populatiilor de microbi.

- O scurta caracterizare pentru medicina conventionala actuala, comparativ cu medicina naturista?

- Medicina vestica priveste omul ca pe un organism cu mintea si sentimentele separate, pe care nici nu le ia in considerare. Se studiaza doar structura fizica a corpului. Medicina naturista considera omul ca pe o fiinta care are corp, minte, sentimente, iar acestea participa la tot ce se intampla in viata sa, in sanatate sau in boala. Medicina vestica este din ce in ce mai putin accesibila oamenilor, ci doar unor favorizati. S-a construit un gigant. Teoretic, as spune ca medicina vestica isi imagineaza ca lucreaza in sistem inchis, in timp ce medicina naturista stie ca lucreaza in sistem deschis.
- Care ati spune ca este diferenta esentiala intre medicina conventionala actuala si medicina naturista?

- Medicina vestica se adreseaza exclusiv bolii, fara a acorda atentie sanatatii. Medicina naturista pune pe primul loc sanatatea, pastrarea ei sau recuperarea acesteia spre a inlatura boala.

Sursa: Formula AS 

Cause of impotence

„Naşterea nu trebuie să fie o traumă“

Georgeta Badea (58 de ani), medic primar ginecolog la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, spune că femeile însărcinate au nevoie de mai multe sfaturi şi de atenţie medicală sporită. Medicul vorbeşte despre propria sarcină, de acum 33 de ani, despre teroarea resimţită în comunism, când ginecologii erau urmăriţi de Securitate, şi despre sistemul maternal din România.

Aveţi o tradiţie de familie sau de ce v-aţi îndreptat înspre domeniul medical?

Familia mea m-a educat întotdeauna să muncesc, iar la vârsta mea de atunci muncă însemna învăţat. Provin dintr-o familie de intelectuali şi amândoi asta cereau de la mine, să învăţ. Chiar mă gândeam că în perioada comunistă exista un sistem de promovare în ierarhie destul de corect. Nu-mi amintesc cu plăcere de anii aceia, care mi-au întunecat viaţa. Aveam senzaţia că stau după o cortină de fier şi că mă uit prin gaura cheii. Când spun asta mă gândesc la faptul că niciodată nu am plecat în străinătate.

De ce tocmai ginecologie?

Am vrut o specializare chirurgicală. După cei şase ani de facultate nu prea-ţi dai seama ce aptitudini ai, făcusem destul de puţină chirurgie în facultate. Dar am preferat-o. Accesul la literatura de specialitate era limitat. Dar eu am promovat cinstit în meseria mea. Nu am avut nicio pilă ca să intru la medicină, nicio relaţie ca să promovez între colegii mei după aceea, ci am promovat pur şi simplu toate examenele, pentru a obţine un post de ginecolog.

Cât ocupă intervenţiile chirurgicale în activitatea dumneavoastră?

Din 1985 fac numai ginecologie, m-am rupt de celelalte specializări, din care pot să spun că ştiu foarte puţin. În specialitatea mea am activitate de ginecologie - femeia în afara sarcinii, şi de obstetrică, adică îngrijirea femeii gravide şi naşterea. Cred că e vorba de un procent de 25% alocat intervenţiilor chirurgicale.

De la bun început v-aţi dat seama că vă potriviţi pentru asta?

Să fiu sinceră, nu. Eu am fost educată pe profil umanist, mi-au plăcut mult literatura, limbile străine, istoria. Mi-ar fi plăcut să fac ceva legat de cultură, artă. Când am optat pentru Medicină a fost o conjunctură, era o concurenţă foarte mare, toţi colegii mei voiau să dea acolo şi mi s-a părut că aş avea şanse mai mari. După ce am intrat, mi-am făcut conştiincios treaba la facultate, deşi nu cu mare dragoste, poate mi-ar fi plăcut să citesc Tolstoi sau altceva.

Când a devenit pasiune?

Pasiune a devenit după ce am terminat facultatea şi am început să lucrez în spital. Dar nu e o pasiune pentru ştiinţa medicală în sine, cât mai mult înţelegere şi apropiere de oamenii în suferinţă. Asta m-a condus mai mult decât orice. Nu sunt neapărat înnebunită să citesc un tratat medical, mai degrabă aş sta la patul bolnavului, să-l îngrijesc. M-a îndoit suferinţa oamenilor. Nu m-a interesat niciodată câte lucrări ştiinţifice am în spate, câte publicări, aş fi putut să scriu, că am muncit, dar nu am avut timp să mă aplec, am fost aproape toată ziua în spital.

Care ar fi principalele probleme de care vă loviţi în sistem?

Acum poţi să te informezi mult mai bine decât înainte, să ţii pasul cu ceea ce se întâmplă în Occident. Lipsurile sunt cele pe care le simţim în jurul nostru peste tot. Dar să spun că de 20 şi ceva de ani de când lucrez eu la Spitalul Municipal din Bucureşti am avut nevoie acut de ceva pentru o operaţie sau o naştere, şi nu am avut, ar însemna să mint. Întotdeauna ne-am descurcat, pe principiul românului „o scoatem la capăt".

Credeţi că există la noi o carenţă educaţională în privinţa controlului regulat la medicul ginecolog?

Au început să n-o mai aibă. Tinerii sunt acum foarte bine informaţi şi am fost suprinsă în ultimul timp de fete sub 30 de ani care vin la mine pentru control. La întrebarea mea iniţială „ce te supără?" îmi răspund „nimic, am venit pentru un control", lucru care este foarte îmbucurător. Începem să facem şi medicină profilactică.

Ocupăm totuşi unul dintre primele locuri în Europa într-un top nefericit al cazurilor de cancer de col uterin.

Da, se face mai mult ca acum 20 de ani, dar nu cât ar trebui. Sunt persoane care se neglijează şi vin când deja boala este avansată şi nu mai poţi ajuta aşa cum ar trebui.

Ministerul Sănătăţii a vehiculat varianta unui screening ginecologic gratuit pentru femei, cât de important credeţi că s-ar dovedi?

De-a lungul anilor, de când fac eu ginecologie, s-a tot auzit de astfel de tentative de screening pentru femei, de depistare a cancerului de col, dar la ora actuală nu ştiu să se pună în aplicare undeva şi să fie gratuit. Văd că se înmulţesc policlinicile private, care au laboratoare mult mai bine puse la punct, dar serviciile costă şi nu ştiu ce procent din populaţie are acces la aceste policlinici.

Care consideraţi că este avantajul principal al serviciilor dintr-o clinică particulară?

Sunt mai puţin aglomerate, numărul medicilor este mai mare, iar numărul pacienţilor care revin în îngrijire unui medic este mult mai mic. Asta permite medicului să fie mai atent, mai puţin grăbit, eu fug aici tot timpul. Are timp să asculte mai mult pacientul, să îi acorde mai multă atenţie. Femeile însărcinate ţin mult la asta.

Programul dumneavoastră se opreşte când aţi ieşit pe poarta spitalului sau pacientele dumneavoastră vă sună şi după aceea?

Chiar azi m-a sunat o graviduţă pe la 5.00 dimineaţa, iar la ora 9.00 a născut. Sunt în legătură mereu cu femeile pe care le îngrijesc eu pe timpul sarcinii.

Puteţi spune că funcţionaţi şi ca psiholog?

Sunt destul de apropiată de ele, îmi spun problemele lor, ajung să ştiu şi lucruri din familia lor. Sunt situaţii când te simţi copleşit, atunci când sunt complicaţii. Eu nu pot să nu mă implic şi mă afectează uneori.

Vedeţi necesară prezenţa unui psiholog pe perioada sarcinii unei femei?

Sigur că da. Ele de multe ori simt că nu le acord suficient timp şi sunt nemulţumite. Dacă cineva ar sta mai mult de vorbă cu ele ar fi foarte fericite. Sunt multe persoane care în timpul sarcinii stau acasă şi cred că se şi plictisesc. Citesc foarte multe reviste despre mame, copii, sarcină şi vin şi mă întreabă lucruri legate de alimentaţie, de îngrijire a pielii, a sânilor, chestii pentru care eu nu am timp.

Mai ţineţi minte când aţi născut dumneavoastră? Cum aţi fost ca femeie însărcinată?

Eram studentă şi am rămas însărcinată din zbor. Eram în anul V şi trebuia să merg la stagii, seminarii. Eram tânără şi nu am fost foarte atentă la starea mea de sănătate, dar sarcina a decurs normal. Naşterea a fost grea, băiatul meu a avut 4 kilograme. M-am gândit că eu nu am avut al doilea copil pentru că m-am speriat atunci. Deci contează enorm momentul naşterii, să nu fie o traumă.

Vă amintiţi un caz în care sarcina i-a schimbat viaţa femeii respective?

De cele mai multe ori, femeia este foarte fericită în momentul naşterii sau după naştere. Am întâlnit femei care se chinuiesc foarte mult până obţin o sarcină, sunt femei care pierd sarcina de mai multe ori. Mă gândesc uneori câtă putere poate să existe într-o astfel de femeie, care înfrânge orice în dorinţa de a avea un copil. Sunt în stare să suporte orice, să se supună la orice doar ca să obţină un copil. Şi de multe ori reuşesc. E o victorie extraordinară, numai Dumnezeu e lângă ea atunci. E ceva care pe mine mă depăşeşte.

Vorbeaţi de apropierea faţă de oamenii în suferinţă, care vă caracterizează. Este o empatie nativă?

Nu, este ceva ce am descoperit pe parcurs. Eu însămi eram o persoană care avea nevoie de ajutor, eram timidă, mereu o ceream pe mama lângă mine. Mă simţeam slabă, dar profesia e cea care mi-a dat tărie, m-a ajutat foarte mult să mă dezvolt ca om. Dacă aş fi avut altă profesie, spre exemplu, traducător - că asta mi-ar fi plăcut mie -, cred că aş fi fost mult mai labilă, mai temătoare, mai anxioasă. Faptul că eu sunt un sprijin pentru alţi oameni, îmi dă mie putere. Sunt oameni care îmi mulţumesc cu lacrimi în ochi. A fost cineva care a vrut să-mi sărute mâna. Vă imaginaţi aşa ceva?


 

Cum arăta medicina ginecologică în comunism?

De exemplu, nu se făcea nicio ecografie, nu era aparat. Acum facem ecografii aproape lunar. Mama ajungea în sala de naştere şi nu ştia nimic, dacă e băiat sau fată, dacă e sănătos, dacă are vreo malformaţie... Iar noi, medicii, eram în ceaţă.

Trăiaţi şi într-o tensiune, având în vedere că avortul era interzis?

Vedeam în jurul meu cazuri de septicemie, pentru că femeile îşi provocau singure avortul, dar vedeam în jur şi medici urmăriţi şi suspectaţi că fac întreruperi de sarcină. Mie mi-era frică şi am zis de fiecare dată nu, deşi au fost femei care mi-au cerut asta. Am avut o prietenă, medic, care a făcut doi ani de închisoare pentru un avort. Simţeam că suntem urmăriţi în permanenţă, era ca un sac pe care-l căram după noi.

Imediat după Revoluţie ce s-a întâmplat?

A fost o avalanşă de femei care veneau la Municipal pentru avort. Nu ştiau încă de metodele de contracepţie şi încercam să le informăm.

Ce evoluţii ale sistemului medical aţi observat, după 1989?

Acum avem aparatură, putem face ecografii... Ce s-ar putea modifica în sensul bun ar fi partea hotelieră, poate şi de aceea multe femei merg spre privat. Primele întrebări sunt dacă pot sta singure într-o rezervă şi dacă îşi pot aduce soţul sau mama. Eu le spun uneori „bine, dar tu nu vii aici pentru hotel, vii pentru partea medicală". Dar le dau dreptate. Vara trebuie să fie aer condiţionat, să nu moară de cald, iarna trebuie să fie căldură în calorifere... nu cerem prea mult, cerem doar strictul necesar.
 

Sursa: Adevarul

General surgery

A man was just coming out of anesthesia after a series of tests in the hospital, and his wife was sitting at his bedside. His eyes fluttered open, and he murmured, "You're beautiful." Flattered, the wife continued her vigil while he drifted back to sleep. Later, her husband woke up and said, "You're cute." Startled, she asked him, "What happened to 'beautiful?'" He replied, "The drugs are wearing off."  

“Oamenii isi maltrateaza aparatul auditiv folosind excesiv betisoare de ureche"

Dr. Armand Agache, medic primar ORL in cadrul Life Memorial Hospital din Bucuresti, ne dezvaluie lucruri importante despre otita. Cititi mai multe in interviul de mai jos.

 * 

Mersul la piscina se poate transforma in anumite situatii dintr-un prilej de relaxare intr-un factor favorizant al otitei. Desi aceasta boala este cel mai des intalnita in randul copiilor, ea poate afecta si adultii. Din pacate, “cultura medicala a oamenilor este destul de modesta si, in consecinta, ei nu recunosc anumite semne de agravare ale bolii de care sufera”, este de parere dr. Armand Agache, care incurajeaza pacientii sa nu se mai adreseze farmacistului atunci cand au o problema de sanatate, ci sa consulte cat mai curand medicul.


Pe scurt:

 
Simptomele otitei: durere persistenta, scaderea auzului, scurgeri de lichide din ureche.

Automedicatie: oamenii merg la farmacist, care le ofera medicamente fara legatura cu boala respectiva.

Urechea are un sistem de auto-curatare. Folosirea inadecvata a mijloacelor de igienizare a urechii – precum betisoarele – poate fi daunatoare.

Complicatiile otitei: scaderea auzului, repetate infectii locale, mastoidita, otomastoidita, infectii cerebrale, infectii locale, tromboza de sinus cavernos etc. Unele dintre aceste complicatii sunt foarte grave si pot avea un sfarsit neprevazut, chiar fatal.

Infectiile otice sunt legate de infectii ale nasului sau de asa numitele rinosinuzite.

Tratamentul include manevre locale de aspiratie, administrarea de medicamente topice locale cu caracter antiinflamator, antibiotice locale plus tratamentul general medicamentos cu antiinflamator cu antihistaminic. Complicatiile grave se trateaza chirurgical.

Rep: Cum se manifesta otita si cum poate fi ea depistata de pacienti?


Dr. Armand Agache: Otita reprezinta o inflamatie a urechii. Aceasta poate fi de tip acut sau cronic. Simptomele care sugereaza instalarea unei otite sunt: durerea persistenta la ureche, scaderea auzului, dar si scurgerile de lichide din ureche. Toate aceste semne ar trebui sa trimita imediat pacientul la medic.


Rep: Care sunt factorii declansatori ai otitei?


Dr. Armand Agache: Otita se poate declansa la orice varsta. Factorii declansatori ai otitei sunt diferiti la copii si la adulti. Racelile banale pot avea ca si complicatie aceasta boala.


La copii exista factori predispozanti precum vegetatiile adenoide (polipii), racelile banale – cauzate la randul de virusuri – daca nu sunt tratate corespunzator (mai ales prin automedicatie) pot duce la complicatii, la probleme cu nasul, la sinuzite, rinosinuzite si in final la otite.


La adulti exista factori predispozanti si factori favorizanti locali, precum situatiile in care un pacient nu respira bine pe nas din diverse motive, daca are o deviatie de sept nazal, o rinita cronica hipertrofica, adica cornete nazale foarte mari, hipertrofiate, daca are polipoza nazala (are polipii in nas) sau are resturi de vegetatii adenoide, toate acestea pot favoriza aparitia unei otite pe partea pe care omul nu respira bine. Aceea va fi prima ureche afectata.


Rep: Puteti oferi cateva exemple de greseli in automedicatie?


Dr. Armand Agache: Cea mai frecventa greseala in automedicatie este aceea ca pacientul se adreseaza direct farmacistului, iar farmacistul ii recomanda niste medicamente care de multe ori nu au o legatura directa cu boala respectiva. In al doilea rand cultura medicala este destul de modesta si, in consecinta, pacientii nu recunosc anumite semne de agravare ale bolii de care sufera. Spre exemplu: o perioada lunga de febra, secretiile nazale care isi modifica culoarea spre galben ori verde, o perioada mai lunga de automedicatie fara niciun rezultat, toate acestea pot duce spre instalarea complicatiilor.


Rep: Dati-ne un exemplu de activitate cotidiana care poate declansa otita.


Dr. Armand Agache: Mersul la piscina este un factor favorizant al otitei, in conditiile in care uneori piscinele sunt supraaglomerate, poate nu sunt nici bine curatate sau exista un exces de zel privind substantele dezinfectante.

Rep: Folosirea betisoarelor de ureche poate fi daunatoare sanatatii?


Dr. Armand Agache: Da, dar prin folosirea inadecvata a mijloacelor de igienizare a urechii. In general urechea are un sistem de autocleaning. Ea se autocurata, astfel ca nu trebuie sa insistam cu lustruitul ei pe dinauntru. Pentru curatarea urechii este de evitat patrunderea unei cantitati foarte mari de apa. Dusul indreptat direct catre ureche este complet interzis. Toaleta urechii se poate face doar cu apa pentru pavilion. Sapunul este de evitat in general pe zona fetei, dar si pe pavilionul urechii. Dupa baie, dupa piscina, dupa orice manevra care implica apa la ureche, toaleta conductului auditiv extern si in special a portiunii sale de la exterior trebuie facuta cu multa grija, fara a baga adanc betisorul inauntru si fara a insista foarte mult in aceasta zona. Urechea trebuie un pic uscata si atat.


Rep: Cu ce ar putea fi inlocuite betisoarele de ureche?


Dr. Armand Agache: Putem inlocui betisoarele cu coltul de la prosop. Se stie despre betisoare ca nu sunt sterile.


Rep: Ce complicatii pot surveni in urma otitei?


Dr. Armand Agache: Otita care initial a fost acuta si a fost tratata necorespunzator se poate transforma intr-o otita cronica. Asta inseamna ca o boala subacuta care persista ani de zile poate avea repetate acutizari, acestea contribuind la o agravare a situatiei locale. Prin asta intelegem scaderea auzului, repetate infectii locale, mastoidita, otomastoidita, infectii cerebrale, infectii locale, tromboza de sinus cavernos etc. Unele dintre aceste complicatii sunt foarte grave si pot avea un sfarsit neprevazut, chiar fatal.


O otita a urechii medii netratata corespunzator poate duce la o supuratie a urechii medii, adica la o scurgere de puroi. Asta inseamna ca timpanul se perforeaza si lichidul acumulat in spatele lui se va scurge prin conduct, deci automat auzul va scadea, pentru ca se perforeaza membrana timpanului. Deci o complicatie a otitei poate fi scaderea de auz, care devine grava daca nu se repara timpanul printr-o operatiune chirurgicala. O complicatie si mai grava a otitei este raspandirea infectiei din urechea medie la osul din spatele acesteia, care se numeste osul mastoidian (mastoida). Din acest punct infectia se poate raspandi pana la nivel cerebral. Pacientul poate suferi de un abces cerebral. Tot intr-o faza mai avansata a otitei poate aparea o alta complicatie, o paralizie a nervului facial care duce la imobilizarea hemifetei.

Rep: Exista o legatura directa intre otita si infectiile dentare?


Dr. Armand Agache: Infectiile dentare sunt factori favorizanti pentru ca sunt focare de infectie in zona respectiva, in rest nu exista o legatura directa intre infectia la dinti si ureche. Orice infectie de vecinatate poate constitui un factor favorizant, insa nu exista o legatura directa in acest sens.


In schimb infectiile otice sunt legate de infectii ale nasului sau de asa numitele rinosinuzite. Nu exista o infectie strict localizata in zona ORL. Daca, in cursul unei raceli, pacientul are nasul afectat evident ca sinusurile si urechile pot suferi din acest motiv. Nu exista bariere intre nas, sinusuri, ureche si gat. Ele toate comunica si in consecinta pot fi simultan inflamate in cadrul acelei raceli.

Rep: In conditiile in care otita este depistata la timp si este tratata corespunzator mai exista riscul ca aceste complicatii sa apara?


Dr. Armand Agache: Nu. O prezentare din timp la medic si un tratament bine condus, care include manevre locale de aspiratie, administrarea de medicamente topice locale cu caracter antiinflamator, antibiotice locale plus tratamentul general medicamentos cu antiinflamator cu antihistaminic duc la o vindecare a urechii cu restitutio ad integrum, adica cu recapatarea tuturor functiilor normale ale urechii. Auzul isi revine in acest mod. Altfel complicatiile se trateaza, de regula, chirurgical.


Rep: Cum pot fi clasificate otitele?


Dr. Armand Agache: Otitele se pot clasifica in otita externa si otita medie.


Otita externa se refera la inflamatia acuta a pielii din conductul auditiv extern si are de multe ori o legatura cu activitatile acvatice, prin urmare se intalneste des la persoanele care merg la piscina si carora le intra multa apa in ureche. De multe ori aceste persoane isi maltrateaza urechea prin folosirea excesiva a betisoarelor de ureche. De multe ori le explic pacientilor ca nu betisoarele sunt periculoase, ci mana care le foloseste.


Otita medie este de fapt adevarata otita care cauzeaza o durere intensa asupra urechii si care genereaza complicatii in situatia in care nu este tratata corespunzator. Otita medie se refera la inflamatia timpanului si a casutei timpanului, adica a urechii medii, care se afla in spatele timpanului, tot acolo unde se afla si lantul osicular.


Rep: Ce informatie referitoare la otita ar trebui retinuta in mod special de catre pacienti?


Dr. Armand Agache: Faptul ca o durere persistenta la ureche, o jena persistenta, dar mai ales o scurgere de lichid din ureche trebuie neaparat sa indrepte pacientul catre medicul specialist pentru a depista cauza problemei.


Reporter: Cristina Bobe


Sursa: MedLife HotNews

The bad and the worse news

A man visits the doctor for a checkup, and after some tests, the doctor comes in with a grave look on his face.

Doctor: Well, I have some bad news and some really bad news.

Man: Well, give me the really bad news first.

Doctor: You have cancer, and only 6 months to live.

Man: And the bad news?

Doctor: You have Alzheimer's disease.

Man: That's great. I was afraid I had cancer!

Cordul pe sectiune

Funny medical charts

The following are actual, unedited, notes written by doctors on patients’ medical charts:
 
1. Patient has chest pain if she lies on her left side for over a year.
 
2. On the second day the knee was better and on the third day it disappeared completely.
 
3. She has had no rigors or shaking chills, but her husband states she was very hot in bed last night.
 
4. The patient has been depressed ever since she began seeing me in 1993.
 
5. The patient is tearful and crying constantly. She also appears to be depressed.

6. Discharge status: Alive but without permission.
 
7. Healthy appearing, decrepit 69 year-old male, mentally alert but forgetful.

8. The patient refused an autopsy.

9. The patient has no past history of suicides.

10. Patient has left his white blood cells at another hospital.
 
11. Patient’s past medical history has been remarkably insignificant with only a forty pound weight gain in the past three days.

12. Patient had waffles for breakfast and anorexia for lunch.
 
13. Between you and me, we ought to be able to get this lady pregnant.
 
14. Since she can’t get pregnant with her husband, I thought you might like to work her up.

15. She is numb from her toes down.

16. While in the ER, she was examined, X-rated, and sent home.

17. The skin was moist and dry.

18. Occasional, constant, infrequent headaches.

19. Patient was alert and unresponsive.

20. Rectal exam revealed a normal size thyroid.

21. She stated that she had been constipated for most of her life until she got a divorce.
 
22. I saw your patient today, who is still under our car for physical therapy.

23. Both breasts are equal and reactive to light and accommodation.

24. Exam of genitalia reveals that he is circus sized.

25. The lab test indicated abnormal lover function. 

26. The patient was to have a bowel resection. However, he took a job as a stockbroker instead.

27. Skin: Somewhat pale but present.

28. The pelvic examination will be done later on the floor.
 
29. Patient was seen in consultation by Dr. Blank, who felt we should sit on the abdomen, and I agree.

30. Large brown stool ambulating in the hall.

31. Patient has two teenage children, but no other abnormalities.

32. By the time he was admitted, his rapid heart had stopped, and he was feeling better.

33. Patient was released to outpatient department without dressing.

34. I have suggested that he loosen his pants before standing, and then, when he stands with the help of his wife, they should fall to the floor.

35. The patient will need disposition, and therefore we will get Dr. Blank to dispose of him.

36. The patient expired on the floor uneventfully.

37. She slipped on the ice and apparently her legs went in separate directions in early December.

38. The patient experienced sudden onset of severe shortness of breath with a picture of acute pulmonary edema at home while having sex which gradually deteriorated in the emergency room.

39. The patient was in his usual state of good health until his airplane ran out of gas and crashed.

40. Coming from Detroit, this man has no children.

Mental Health Hotline

Hello! Welcome to the Mental Health Hotline!

If you are obsessive compulsive, press 1 repeatedly.

If you are Co-dependent, please ask someone to press 2 for you.

If you have Multiple Personalities, press 3, 4, 5, and 6.

If you are Paranoid, we know who you are and what you want. Stay on the line so we can trace your call.

If you are Delusional, press 7, your call will be transfered to the Mothership.

If you are Schizophrenic, listen carefully, and a small voice will tell you which number to press.

If you are Manic Depressive, it doesn't matter which button you press. No one will answer anyway.

If you are Dyslexic, press 96969696969696.

If you have a Nervous Disorder, please fidget with the Pound Button until a representative comes on the line.

If you have Amnesia, press 8 and state your name, address, phone number, date of birth, social security number, and your mother's and grandmother's maiden names.

If you have Post-Traumatic Stress Disorder, slowly and carefully press 911.

If you have Bi-Polar Disorder, please leave a message after the beep. Or before the beep. Or after the beep. Please wait for the beep.
 

If you have short-term memory loss, please try your call again later.

If you have low self esteem, please hang up. All our representatives are busy.

Sistemul nervos din jumatatea inferioara a corpului

Sistemul nervos din jumatatea superioara a corpului

Neurotic vs. Psychotic

The difference between a neurotic and a psychotic is that, while a psychotic thinks that 2 + 2 = 5, a neurotic knows the answer is 4, but it worries him.

Nervii cranieni

*

The diagnosis

A beautiful, voluptuous woman goes to a gynaecologist. The doctor takes one look at this woman and all his professionalism goes out the window. Right away he tells her to undress. After she has disrobed he begins to stroke her thigh.

As he does this he says to the woman, "Do you know what I'm doing?"

"Yes," she says, "you're checking for any abrasions or dermatological abnormalities."

"That's right," says the doctor. He then begins to fondle her breasts. "Do you know what I'm doing now?" he asks.

"Yes," the woman says, "you're checking for any lumps of breast cancer."

"That's right," replies the doctor. He then begins to have sexual intercourse with the woman. He says to her, "Do you know what I'm doing now?"

"Yes," she says. "You're getting herpes."

Top ten things you don't want to hear in surgery

1. Don't worry. I think it is sharp enough.

2. Nurse, did this patient sign the organs donation card?

3. Damn! Page 84 of the manual is missing!

4. Everybody stand back! I lost a contact lens!

 5. Hand me that...uh...that uh.....thingie.

6. Better save that. We'll need it for the autopsy.

7. Accept this sacrifice, O Great Lord of Darkness!

8. Whoa, wait a minute, if this is his spleen, then what's that?
 
9. Ya know, there's big money in kidneys. Hell, he's got two of'em.
 
10. What do you mean "You want a divorce?"

After the physical

One day, after a man had his annual physical, the doctor came out and said, "You had a great checkup. Is there anything that you'd like to talk about or ask me?"

"Well," he said, "I was thinking about getting a vasectomy."

"That's a pretty big decision. Have you talked it over with your family?"

"Yeah, and they're in favor 15 to 2."

Will it hurt much, doctor?

A woman goes to her doctor who verifies that she is pregnant. This is her first pregnancy. The doctor asks her if she has any questions. She replies, "Well, I'm a little worried about the pain. How much will childbirth hurt?"

The doctor answered, "Well, that varies from woman to woman and pregnancy to pregnancy and besides, it's difficult to describe pain."

"I know, but can't you give me some idea?" she asks.

"Grab your upper lip and pull it out a little..."

"Like this?"

"A little more..."

"Like this?"

"No. A little more..."

"Like this?"

"Yes. Does that hurt?"

"A little bit."

"Now stretch it over your head!"

Stiati ca?

Unul dintre cele mai banale gesturi pe care le face omul este stranutul. Dar stiti ce se ascunde in spatele lui?

♣ Materialul imprastiat de stranut se poate intinde pe o distanta de 2-3 metri, cu o viteza de aproximativ 150 km/h, sub forma a mii de picaturi ce pot contine pana la 10.000 de microbi.

♣ Donna Griffiths din Worthershire (UK) detine recordul mondial pentru stranuturi repetate timp de 978 de zile consecutiv, incepute pe 13 ianuarie 1981. Initial, fata in varsta de 12 ani  stranuta o data la fiecare minut. Fiecare zi si-o petrecea stranutand. Momentul in care s-a oprit din stranutat a fost pe 16 septembrie 1983.

♣ Nu poti stranuta cu ochii deschisi sau cand dormi. Se crede ca, daca cineva ar tine ochii deschisi, globii oculari ar putea iesi din orbite.

♣ Stranutul foarte puternic poate cauza o fractura de coasta. Incercarea de suprimare a unui stranut poate duce la spargerea unui vas de sange din zona gatului sau capului.

♣ Termenul medical pentru stranut este “sternutatzie”.

♣ Lumina soarelui te poate face sa stranuti. Sensibilitatea aceasta fata de soare este aproape intotdeauna mostenita de la cineva din familie. Intre 18 -35 % din oameni stranuta atunci cand sunt expusi brusc la o lumina puternica.

♣ Dupa ce un om stranuta, i se raspunde: “Sanatate!” Alte popoare folosesc formula “God bless you!” (Dumnezeu sa te binecuvanteze!) Care este originea acestui raspuns? O explicatie ar fi aceea ca totul a inceput in Roma, in momentul in care ciuma bubonica facea ravagii in Europa. Din semnele ciumei se numarau tusea si stranutul si se crede ca Papa Grigore al-VII-lea a sugerat oamenilor sa spuna “God bless you!” dupa ce o persoana stranuta, in speranta ca aceasta rugaciune il va proteja pe cel in cauza de o moarte sigura. Expresia isi poate avea radacina si in superstitie. Unii oameni cred ca obiceiul acesta de a cere binecuvantarea lui Dumnezeu a inceput atunci cand omul antic era convins ca sufletul exista sub forma de aer, fiind localizat in capul omului. Prin urmare, un stranut ar fi putut expulza accidental sufletul din corp, afara de cazul in care Dumnezeu l-ar fi binecuvantat si ar fi prevenit aceasta. Unele culturi antice credeau de asemenea ca stranutul forta spiritele rele sa iasa din corp, punandu-i in pericol pe ceilalti, prin posibilitatea de a intra in trupurile lor. Binecuvantarea avea rolul de a-i ocroti atat pe cel care stranuta, cat si pe oamenii din jurul lui.

♣ Stranutul este un reflex automat, care, odata inceput, nu poate fi oprit.

♣ Un timp s-a crezut ca inima se opreste pentru o milisecunda in timpul stranutului, dar s-a demonstrat ca nu este adevarat.

♣ Unii stranuta atunci cand isi smulg fire de par din sprancene, deoarece terminatiile nervoase ale fetei sunt iritate in acest fel si transmit un impuls care ajunge la nervul nazal, de aici urmand calea nervului trigemen catre creier, unde se va forma comanda de stranut, transmisa apoi spre muschii traheali si faringieni. Procesul in sine este mult mai complex si il voi detalia intr-un articol separat, dar in linii mari, responsabilii pentru crearea presiunii din timpul stranutului sunt muschii fetei, ai gatului si ai toracelui.

♣ Unii sustin ca un aport in dezvoltarea cinematografiei l-a adus si Thomas Edison, prin fotografiile facute in serie unei persoane in timp ce aceasta stranuta. Evenimentul s-a intamplat in 1888 si se pare ca Edison detinea o tehnologie rudimentara a camerei de filmat asa cum o stim noi azi.

♣ Pronuntia unor cuvinte in limba engleza, cum ar fi “lamp” (lampa) si “cucumber” (castravete),  spuse in mod repetat, imediat dupa sesizarea unei tentative de stranut, intarzie sau chiar opreste stranutul.

Iata ce se intampla cand stranuti prea tare! :D

DA si NU in alimentatia copilului sportiv

Am auzit cu totii o multime de idei legate de a face un sport de la o anumita varsta. Probabil cel mai mare mit, care se dovedeste a fi adevarat, este acela ca efortul fizic intens incetineste cresterea. Explicatia consta in faptul ca acidul lactic rezultat in urma metabolismului aerob al glucozei scade valoarea pH-ului sangvin, crescand aciditatea sangelui, ceea ce duce la o perturbare a proceselor de crestere. Dincolo de aceasta observatie, parintii trebuie sa fie foarte atenti si la alimentatia copilului sportiv, intrucat multe le sunt permise, dar nu toate le sunt de folos. La urma urmei, orice copil, indiferent daca practica sau nu un sport, trebuie sa aiba o alimentatie echilibrata si sanatoasa.

Consumul de calorii variaza in functie de sexul copilului si nivelul de activitate fizica efectuata. Daca luam in considerare intervalul de varsta intre 6-12 ani, fetele necesita 1600-2200 de calorii pe zi, in timp ce baietii au nevoie de 1800-2400 calorii zilnic.

Carbohidratii reprezinta sursa primara de energie la care apeleaza muschii in timpul efortului fizic. Se gasesc in forme simple (monozaharide), sau complexe (polizaharide, de genul amidonului). Copiii trebuie hraniti cu alimente bogate in hidrati de carbon la fiecare masa sau gustare. Atentie! Evitati alimentele cu un continut ridicat de zahar (prajiturele, bomboane, sucuri), intrucat acesta are un efect nociv asupra celulelor si necesita un efort deosebit din partea organismului pentru a fi metabolizat. Din punct de vedere chimic, zaharul este o dizaharida pentru metabolismul careia se aloca resurse multiple, organismul uman fiind setat sa consume in mod special monozaharide, de tipul glucozei, fructozei, etc, usor de absorbit si oxidat. Mesele copiilor trebuie sa contina paine, cereale, orez sau paste.

Proteinele sunt elementele necesare consolidarii fibrei musculare, ele indeplinind un rol esential in cazul celor ce vor sa-si mareasca masa musculara. In cazul copiilor sportivi, necesarul proteic trebuie asigurat printr-o dieta bogata in carbohidrati. Excesul de proteine care inlocuiesc carbohidratii poate afecta performantele fizice. Se recomanda o alimentatie pe baza de pui, curcan, oua, branza, lapte, iaurt, fasole uscata si legume.

Apa este elementul primordial, fara de care nu putem trai.  In timpul efortului fizic, muschii dezvolta o cantitate mare de caldura, iar temperatura corpului creste. Pentru a o aduce la normal, se produce transpiratia ca mecanism termoreglator. Sudoarea de la nivelul pielii se evapora cu ajutorul caldurii, iar temperatura ajunge la normal. In cazul unui aport hidric insuficient si a transpiratiei excesive, corpul pierde lichid in detrimentul volumului circulant efectiv, care scade, aparand o hipovolemie. Vascozitatea sangelui creste, la fel si cantitatea de substante toxice rezultate din metabolism, amandoua ducand la aparitia ametelii, somnolentei si a altor efecte nedorite la nivelul celorlalte organe. Pentru a preveni aceste fenomene, copiii sportivi trebuie sa bea apa la fiecare 15 minute.

In ultimul rand, mese inainte si dupa ce fac sport. Copiii trebuie sa ia o gustare aproximativ cu 3-4 ore inaintea efortului fizic. Este esential sa predomine carbohidratii si sa evite proteinele, fibrele vegetale si grasimile, pentru a le usura digestia. Cateva sugestii: piersici, pepene, prune, fructe in general. Dupa orele de sport, pot manca alimente moderate in proteine, dar care sa includa si carbohidrati: spaghete cu sos de carne, un iaurt, sandwich cu branza, etc.

Asadar, este foarte important ce-i dam copilului sa manance, mai ales celui care desfasoara in mod regulat activitati fizice. Este de prisos sa mai amintesc faptul ca bauturile alcoolice sunt interzise copiilor, iar cele carbogazoase, chips-urile, mancarurile gen fast-food, dulciurile sintetice sa fie consumate cu moderatie spre deloc, chiar daca de multe ori pentru copii sunt ca si fructul oprit.

Salutare!

Scopul acestui blog este acela de a oferi fiecaruia dintre voi informatii interesante si practice, de ultima ora, utile atat pentru studentii medicinisti, cat si pentru cei din afara sistemului medical, dar care vor sa-si cunoasca mai bine organismul. Nu va sfiiti sa lasati si un comentariu. Lectura placuta! ;)