“Alimentatia nesanatoasa este un factor de risc ce duce la aparitia bolilor cardiovasculare”

Foarte putini adulti cu varsta cuprinsa intre 18 si 45 de ani obisnuiesc sa acorde importanta prevenirii bolilor cardiovasculare, insa acestea reprezinta cauza principala de mortalitate in Romania. Mai mult decat atat, medicii sustin ca varsta pacientilor care fac infarct sau accident vascular cerebral a scazut pana aproape de 30 de ani. Desi restrictiile alimentare sunt greu de acceptat, trebuie cunoscut faptul ca alimentatia este unul dintre elementele care configureaza starea de sanatate a inimii. Dr. Lacramioara Petrescu face o serie de recomandari alimentare, atat pentru prevenirea bolilor cardiovasculare, cat si pentru tratarea lor.

Rep: Care este legatura dintre alimentatie si bolile cardiovasculare?

Dr. Lacramioara Petrescu: Alimentatia influenteaza aparitia bolilor cardiovasculare. Alimentatia nesanatoasa constituie un factor de risc ce conduce la aparitia bolilor cardiovasculare, prin alimentatie nesanatoasa intelegand excesul de sare, excesul de grasimi, absenta nutrientilor necesari pentru o buna functionare a organismului etc. Aceste obiceiuri alimentare nesanatoase duc la aparitia dislipidemiilor, la cresterea tensiunii arteriale si la aparitia bolilor cardiovasculare. Chiar si in cazul persoanelor fara o afectiune cardiovasculara, o alimentatie corecta previne aparitia acestor boli. Insa regimurile individualizate pentru anumite categorii de pacienti se discuta si sunt recomandate de catre medicul curant in functie de afectarea cardiaca a fiecarui pacient.

Rep: Pe langa faptul ca se impune o selectie a alimentelor este important sa acordam atentie si cantitatilor in care le consumam?

Dr. Lacramioara Petrescu: Sigur. Excesul alimentar duce la aparitia obezitatii, alaturi de sedentarism si de stilul de viata curent, iar obezitatea este un factor de risc important pentru aparitia bolilor cardiovasculare. Conteaza nu numai ce mancam, dar si cat mancam. Referitor la cantitatea de alimente, la numarul strict de calorii, de toate aceste aspecte se ocupa in detaliu medicii nutritionisti. Noi, cardiologii, recomandam adesea si un consult de boli de nutritie, atunci cand este necesar. Este important si pentru persoanele care doresc sa slabeasca sa nu urmeze diete drastice, citite in ziare sau aflate de la vecini, pentru ca si procesul de slabire trebuie sa fie unul gradat si sa respecte anumite reguli, pentru a nu crea dezechilibre in organism.

Rep: Ce criterii exista in alcatuirea unei alimentatii corecte. Ce substante ne sunt recomandate si care dintre acestea sunt interzise?

Dr. Lacramioara Petrescu: Daca vorbim despre persoanele sanatoase, acestea trebuie sa aiba o dieta echilibrata, care sa contina toate componentele alimentare esentiale, adica proteine, lipide, glucide. Trebuie respectat numarul si orarul meselor si asigurat un numar de calorii necesar pentru functionarea corecta a organismului. In cazul persoanelor cu afectiuni cardiace, acestora li se recomanda sau interzic anumite alimente sau componente alimentare. Spre exemplu persoanele cu dislipidemii vor avea un continut scazut de lipide in alimentatie. Persoanele cu diabet vor avea un continut scazut de glucide.

Rep: Este suficient sa respectam un minim de reguli alimentare pentru a preveni si a combate afectiunile cardiovasculare?

Dr. Lacramioara Petrescu: Sigur ca regimul alimentar trebuie asociat si cu regimul de viata. Trebuie combatut sedentarismul, trebuie efectuata activitate fizica moderata de cel putin trei ori pe saptamana, trebuie evitat fumatul si de asemenea trebuie evitat excesul alimentar.

Rep: Cate tipuri de regim exista pentru pacientii cu boli cardiovasculare?

Dr. Lacramioara Petrescu: Exista mai multe tipuri de regim sau combinatii ale acestora,: cel cu continut scazut de sare (regimul hiposodat), cel cu continut scazut de grasimi (regimul hipolipidic), cel cu continut scazut de glucide (regimul hipoglucidic), regimul hipocaloric si mai exista un regim particular pentru hiperuricemii, adica pentru acei pacienti care au o cantitate ridicata de acid uric in sange.

Regimul alimentar trebuie individualizat pentru fiecare pacient in parte. Acest lucru este realizat de medicul cardiolog curant in functie de factorii de risc si de afectiunea cardiaca de care sufera pacientul.

Alimente recomandate si alimente interzise pentru buna functionare a inimii

1. Regimul hiposodat. Acest tip de regim presupune un continut scazut de sare in alimentatie (2-3g./zi). Este indicat pacientilor hipertensivi, celor cu insuficienta cardiaca precum si ori de cate ori medicul cardiolog face o recomandare in acest sens.

Alimente interzise: Alimentele care au un continut crescut de sare utilizat in momentul preparii, cum este exemplul alimentelor conservate, muraturile in sare, telemeaua, mezelurile, alunele, semintele. Nu sunt indicati amelioratorii de gust de tip delicat, vegeta, toate avand continut foarte crescut de sare. Ar mai trebui evitate alimentele semipreparate, cele de tip fast-food, dressingurile din aceleasi considerente. Toate acestea au un continut foarte mare de sare.

Cu ce ar putea fi inlocuita sarea? Sarea obisnuita, alimentara, poate fi inlocuita cu o sare care are un continut scazut de sodiu si care se gaseste in farmacii. Este o sare potasica. Aceasta poate fi folosita de catre pacienti la prepararea alimentelor, daca nu exista contraindicatii din partea medicului.

Toata lumea trebuie sa evite consumul de sare? Persoanele sanatoase care nu au o contraindicatie legata de consumul de sare vor avea un regim normal, fara exces, adica aproximativ 6 g de sare/zi, ceea ce inseamna o lingurita rasa de sare. Nu este necesar ca toata lumea sa manance foarte putina sare. Am avut pacienti, persoane sanatoase, care aveau valori tensionale scazute si care nu consumau sare, desi nu aveau recomandare pentru asta. Auzisera ca ar fi sanatos sa procedeze astfel.

Alte recomandari: Trebuie stiut ca alimentele in stare naturala, legumele contin deja o anumita cantitate de sare. Practic pacientilor carora li se recomanda un regim hiposodat ar trebui sa nu mai adauge sare in momentul prepararii alimentelor, asimiland cantitatea de sare care exista deja in acestea, in stare naturala. Este foarte important ca atunci cand se achizitioneaza alimentele sa fie citite etichetele cu atentie, fiecare aliment avand precizata cantitatea de sodiu. In cadrul acestui tip de regim vor trebui selectate alimentele cu un continut cat mai redus de sodiu.

2. Regimul hipolipidic. Acest tip de regim presupune un continut scazut de grasimi (lipide) in alimentatie. Este recomandat pacientilor cu dislipidemii (incluzandu-se cele doua mari categorii: hipercolesterolemia si hipertrigliceridemia), pacientilor care au deja manifestari ale aterosclerozei (localizare fie coronariana cardiaca- angina pectorala sau infarct de miocard, fie cu localizare carotidiana sau la nivelul membrelor), pacientilor supraponderali/obezi.

Alimente interzise: Mezelurile, in special carnatii, salamul, Kaiser, costita, dar si cremvurstii si parizerul deoarece majoritatea mezelurilor contin cantitati foarte mari de grasimi si sare. De asemenea trebuie evitate: carnea de porc, carnea grasa de oaie, branzeturile grase (untul, smantana, cascavalul, branza topita). Nu se recomanda consumul in exces de oua (nu mai mult de trei pe saptamana).

Alimente recomandate: Carne de pui careia i se inlatura pielita, peste, carne de vita, legume, fructe, lactatele care au continut scazut de grasime si fructe atunci cand nu exista contraindicatii pentru acestea legate de prezenta diabetului.

Alte recomandari:

Este bine ca alimentele sa fie preparate prin fierbere, la cuptor, la gratar sau la aburi si mai putin prin prajire.

Pestele este foarte sanatos si pentru persoanele care nu au o afectiune cardiovasculara. Este bine sa se consume de cel putin doua ori pe saptamana. Pestele gras- somonul, tonul sunt bogati in acizi grasi Omega 3. Ei nu scad colesterolul, insa au influenta benefica asupra trigliceridelor.

Trebuie citite etichetele produselor si alese acele branzeturi care au maxim 5-6% continut de grasime, lapte si iaurturi degresate.

Legumele pot fi consumate fara restrictie, insa in cazul fructelor persoanele cu diabet sau cele obeze trebuie sa tina seama de cantitatea in care le consuma. Aceste persoane trebuie sa evite fructele care au continut ridicat de glucide precum bananele si strugurii.

3. Regimul hipoglucidic. Acest tip de regim este indicat persoanelor cu diabet zaharat, obezitate sau sindrom metabolic, adica o asociere a glicemiei crescute, cu hipertensiunea, obezitatea abdominala si dislipidemia. Acest sindrom presupune o asociere a regimului hiposodat, hipolipidic, hipoglucidic si hipocaloric.

Alimente interzise: Dulciurile care cresc glicemia si trigliceridele, fructele dulci, alcoolul si in special berea, alunele, semintele, de evitat legumele cu continut mare de glucide (cartofi, mazare), excesul de paste fainoase, paine.

4. Regimul pentru hiperuricemii, pentru persoanele cu acid uric crescut in sange.

Alimente interzise: Carnea in exces si in special carnea de vanat sau organele, alcoolul, ciocolata.

Alte recomandari: In ceea ce priveste alcoolul, excesul evident ca nu este recomandat. In cantitate moderata, insemnand 50 ml. de tarie sau 50-100 ml. de vin sau 330 ml. de bere, alcoolul poate fi consumat de persoanele sanatoase zilnic, daca nu exista o contraindicatie din partea unui alt medic. Alcoolul, in special vinul, are un efect favorabil asupra vaselor si inimii prin cresterea colestorulului bun- HDL, in exces poate determina cresterea tensiunii arteriale, a trigliceridelor, acidului uric, glicemiei, pe langa efectele nefavorabile asupra ficatului. Excesul de alcool poate determina o forma de cardiomiopatie dilatativa , adica de marire a inimii si scadere a functiei sale contractile, ducand la insuficienta cardiaca. Excesul de alcool poate induce si tulburari de ritm, poate decompensa o insuficienta cardiaca.

Cateva reguli de alimentatie care trebuie respectate si de catre persoanele sanatoase, cu particularitatile deja mentionate pentru pacientii cu afectiuni cardiovasculare:

* Respectarea orarului meselor, in special a celor trei mese principale, intre care se pot interpune doua gustari bazate in general pe un fruct sau un iaurt.

* Respectarea unei diete echilibrate, bazata insa in special pe un aport crescut de legume si fructe proaspete, alimente neprocesate industrial, prepararea alimentelor prin fierbere/cuptor/aburi/gratar si nu prajire.

* Se poate consuma carne de pui, curcan, vita slaba.

* Pestele trebuie inclus in alimentatie de cel putin doua ori pe saptamana.

* Branzeturile si lactatele vor fi consummate in functie derecomandarile deja precizate.

* Alimentele bogate in fibre sunt foarte sanatoase – cerealele, painea integrala/graham/neagra; persoanele cu diabet trebuie sa fie atente la cantitatea acestora.

* Se poate consuma ulei vegetal la salate/gatit; nu trebuie consumat in exces de catre persoanele supraponderale datorita aportului caloric crescut.
 

* Alcool in cantitate moderata, daca nu exista contraindicatie.
 

* O cafea pe zi, daca nu exista contraindicatie.
 

* Mancarurile se pot condimenta; folosirea condimentelor – nu vegeta/delikat- ci a celor naturale - dafin, cimbru etc. – este utila mai ales pentru a da gust alimentelor in regimurile fara sare.
 

* Alimentatia corecta trebuie combinata cu celelalte masuri generale: renuntarea la fumat, combaterea sedentarismului, corectia excesului de greutate, consultarea medicului specialist nutritionist pentru discutarea in detaliu a dietei personalizate pentru fiecare pacient in parte.

Reporter: Cristina Bobe

Sursa: MedLife HotNews
 

Despre farmacia albinelor, la cel mai inalt nivel

O gasim prin toate magazinele, ne bucuram de dulceata ei, dar probabil nu stim pe deplin ce secrete ascunde mierea si cata munca depun albinele pentru a o produce. Plus alte minunatii pe care le obtinem de pe urma lor: ceara de albine, laptisorul de matca, propolisul. In interviul de mai jos veti gasi cateva lucruri foarte interesante despre propolis, polen si chiar veninul de albine. Cel intervievat este dr. Theodore Cherbuliez, presedintele Comisiei de Apiterapie a Apimondia.

*

* Nascut in 1927 in Elvetia, dr. Theodore Emile Arnold Cherbuliez traieste de 50 de ani in America, unde practica, cu pasiune egala, psihoterapia, dar si tratamentele naturiste bazate pe produsele stupului. Specialist de varf al domeniului, l-am intalnit la Conferinta Apimondia din Atena, solicitandu-i un interviu *

Cand propolisul bate antibioticele

- In calitatea dvs. de Presedinte al Comisiei de Apiterapie a Apimondia, ati desfasurat o prodigioasa activitate in Cuba, finalizata cu oficializarea de catre guvernul acelei tari a unor tratamente naturiste. Ne puteti povesti cate ceva despre asta?

- In anul 1997, dupa ce devenisem Presedinte al Comisiei, l-am cunoscut la o conferinta de Apiterapie din Europa pe Adolfo Pineiro-Perez, care era responsabil pentru apicultura in Cuba. A fost un lucru deosebit si norocos sa ne intalnim acolo, pentru ca in acea vreme, foarte putine persoane primeau permisiunea de a iesi din Cuba. Pe atunci, inca nu se vorbea despre apiterapie la ei, dar am inteles din discutiile cu Adolfo ca era un loc unde am fi avut libertatea de a organiza ceva in domeniu. L-am invitat sa faca parte din Comisia de Apiterapie a Apimondia, apoi am inceput sa colaboram. Cum cetatenilor americani le era interzis accesul in Cuba, din cauza relatiilor delicate dintre cele doua tari, ca sa patrund acolo faceam o jonglerie: de fiecare data porneam de acasa spre o alta tara, apoi de acolo plecam catre Cuba. Am facut, in total, 20 de calatorii, pe parcursul a 7 ani. Am lucrat in echipa cu mai multi medici. Am adus si un chirurg din Italia, pentru interventia chirurgicala necesara unui pacient! Cel mai mult am lucrat impreuna cu Vicepresedintele Comisiei de Apiterapie, Roch Domerego, din Belgia, care a facut 70 de calatorii in Cuba, pe durata celor 7 ani. Am lucrat in spitale, unde ne-am ocupat de tratarea cu proparomiel (n.a.: prop-aromiel este un amestec din anumite sortimente de miere, propolis si uleiuri esentiale) a celor mai grave infectii cronice nosocomiale, unele vechi de mai multi ani, in special din sfera ortopedica. Acestea devenisera polirezistente la antibiotice, faceau recidive frecvente sau nu mai raspundeau deloc terapiei, iar unii pacienti asteptau amputatia membrelor bolnave, caci nu mai erau alte sanse. Noi am tratat peste 250 de bolnavi, din care 84% au fost vindecati fara recidive.
O alta problema careia ne-am dedicat in Cuba a fost cea a infectiilor respiratorii, frecvente mai cu seama in anumite zone, unde umiditatea atmosferica este ridicata. Se cheltuiau sume mari pentru tratamentele conventionale cu antibiotice, fara sa poata fi stapanita situatia. Noi ne-am gandit sa facem un studiu intr-o zona izolata, spre a fi siguri ca pacientii vor urma doar indicatiile noastre terapeutice. Am ales Terazzas, care corespundea tuturor criteriilor. Acolo am administrat proparomiel, atat curativ, cat si profilactic. Rezultatele au fost ca s-au vindecat 87,7% din cei bolnavi, fara recidive, iar profilaxia a condus la minimizarea imbolnavirilor. Ca urmare a acestor rezultate, Cuba a recunoscut oficial drept tratament metoda aplicata de noi, apoi a exportat-o si in alte tari, de exemplu Venezuela, unde de asemenea a fost recunoscuta oficial. In Cuba, daca se accepta ceva, aceasta inseamna ca statul plateste tot. Adica, acest tratament prin api-aromo-terapie este platit 100% de catre stat, in cabinete, policlinici si spitale. In consecinta, apiterapia a fost recunoscuta oficial la nivel guvernamental si introdusa in programele nationale de sanatate.

- Ati facut un calcul al diferentei de pret intre terapia aplicata de dvs. si cea conventionala, cu antibiotice?

- Desigur. Pentru 50 de pacienti cu infectii cronice nosocomiale, tratamentul pe durata unui an costa 15.600 dolari daca se facea cu proparomiel, fata de 1.057.800 dolari daca se facea cu antibiotice.

Mic dejun cu polen

- Sunteti practicant al terapiilor naturale, fiind si medic. Unde v-ati facut studiile in medicina?

- Am absolvit Facultatea de Medicina la Geneva, apoi, dupa un an de medicina generala si chirurgie, am facut rezidentiatul in psihiatrie, doi ani, la Basel. Doream sa ma specializez in psihanaliza, lucru posibil in patru orase din Europa, dar in nici unul dintre ele nu as fi fost platit ca medic in timpul specializarii, iar familia nu ma putea sustine. Asa incat, la 32 de ani, am plecat in America, unde exista posibilitatea sa studiez psihanaliza, fiind si platit in acest timp. In final, am obtinut certificarea in psihanaliza pentru copii, adolescenti si adulti.

- Cum ati ajuns sa practicati apiterapia?

- Cautam, de fapt, un model pentru psihiatrie. Am inceput cu albinele, apoi a venit apiterapia. Dupa 3-4 ani de la primii stupi, am participat la o conferinta despre terapia cu venin de albine, pe care a tinut-o Charles Mraz, un specialist al metodei, la New York. Comunicarea lui m-a uimit si m-a obsedat. Apoi am inceput sa practic si eu terapia cu venin de albine si m-am imprietenit cu Charles Mraz.

- Cum utilizati produsele albinelor pentru propriul folos?

- Micul meu dejun de acasa este constituit, cam de 20 de ani, din polen dizolvat, impreuna cu un indulcitor (miere), propolis si laptisor de matca. In ultimii sase ani, am luat cam 4 g de laptisor si 5 g de propolis pe zi. Cand fac efort fizic sau mental, adaug o mixtura de plante cu miere.

- Ati participat la nasterea Societatii Americane de Apiterapie?

- In 1978 a aparut o societate sub numele de North American Apiotherapy Society. Dar aceasta a disparut, iar in 1989, a fost reactivata de dr. Christopher M. Kim, un discipol al lui Charles Mraz, sub numele actual de American Apitherapy Society. Acesta a devenit Presedintele Societatii, iar dupa un timp eu am fost vicepresedinte. In 1994, am fost ales Presedintele SAA, pozitie in care am activat 10 ani.

- Ca psihiatru, v-ati tratat pacientii cu medicamente conventionale?

- Nu le-am folosit deloc. Am aplicat psihanaliza, partial hipnoza, apoi si apiterapia, dupa necesitatile pacientilor.

- Cand practicati apiterapia, cum va construiti relatia cu pacientul?

- Cand un pacient mi se adreseaza pentru terapie cu venin de albine, inainte de a incepe, trebuie sa il cunosc bine. Nu pot administra terapie unei persoane pe care nu o cunosc. In ultimul an, am facut eforturi pentru educarea pacientului de a intelege, invata si a-si lua responsabilitatea tratamentului. Ideea principala este ca nu numai doctorul trebuie sa lucreze pentru sanatatea pacientului, ci pacientul trebuie sa inteleaga ca are un rol principal aici. El nu trebuie sa astepte din afara propriei fiinte rezolvarea problemelor sale, ci sa se implice in a le intelege, a cauta caile de rezolvare si a face, efectiv, cele necesare pentru aceasta. Nimic nu este obligatoriu pentru el. "Eu nu te tratez, tratam impreuna, Eu si Tu, iar al treilea membru al echipei este Corpul tau. Doctorul face ce poate, pacientul face ce vrea". Asa se poate rezuma credinta mea intima cu privire la acest subiect. Fiecare pacient este stapan pe corpul sau, nimeni nu este mai puternic decat el. Eu ca medic sunt complet responsabil pentru ce propun, iar pacientul devine complet responsabil pentru ce va face.

"Intreaba-ti corpul ce vrea"

- Cum procedati in terapia cu venin de albine?

- Folosesc intepaturile directe de albine. Dar le dau acestora sansa de a decide pentru ele. Merg la stupi, unde folosesc un sistem de aspirare a albinelor in vasul din care le utilizez. Intorcandu-ma spre cabinet, deschid capacul vasului si le spun albinelor ca pe acelea care doresc sa stea le rog sa ramana, dar acelea care vor sa plece sunt libere sa zboare. Dupa cateva secunde inchid recipientul, apoi albinele ramase sunt foarte linistite. Nu am nevoie sa utilizez nici o metoda adiacenta spre a le calma. Cand pacientul vine la cabinet pentru tratamentul cu intepaturi, ii spun ca nu are nevoie de curaj in cabinetul meu; sa il lase afara, la usa. Curajul sustinut orbeste nu este de folos. Il invat pe pacient sa-si asculte corpul si sa il inteleaga, pentru a obtine maxima eficienta. "Intreaba-ti corpul ce vrea. Daca nu vrea sa fie intepat, nu o face". Mergand astfel, pas cu pas, pacientul preia responsabilitatea terapiei. Astfel reuseste sa inteleaga profund ce se petrece cu el, sa urmareasca si sa analizeze corect efectele tratamentului. Ajunge sa stie bine de ce are nevoie si sa imi furnizeze cele mai corecte informatii spre a adapta continuarea terapiei la necesitatile sale.

- Ati fost vreodata in Romania? Ce amintiri ati pastrat?

- Am fost in Romania de doua ori. O data la un congres, ocazie cu care am vizitat impreuna cu Cristina Mateescu (Director General al ICDA Bucuresti, www.icdapicultura.ro) Centrul de Apiterapie de la Bucuresti. La acea vreme aveau acolo 14 medici, de diverse specialitati, toti tratand cu produsele albinelor. Impresionant! La fel ca si faptul ca produsele albinelor erau supuse unor controale periodice, la fel ca si medicamentele. Altadata, am fost in Bucuresti cu Stefan Stangaciu (Presedintele Societatii Romane de Apiterapie, www. apiterapie.ro), care mi-a sugerat sa vizitam Delta. Am gasit foarte puternic si penetrant intregul spirit al Deltei si am parasit locul incarcat de satisfactie.

"Un organism cu minte si sentimente separate"

- Se vorbeste tot mai mult despre sfarsitul epocii antibioticelor, care nu mai pot face fata multirezistentei dezvoltate de microbi. Credeti ca terapia naturista poate oferi o rezolvare a acestei probleme?

- Pe fundalul acestor chestiuni se afla ideea filozofica de a omori lumea, in scopul de a salva ceva... Dar aici vorbim despre doua aspecte: 1. mentinerea sanatatii si 2. ingrijirea bolii. Ne mentinem sanatatea, daca ne dezvoltam si pastram in buna conditie raspunsul imunitar fata de microbi. Ingrijirea bolii ar trebui facuta cu produse naturale, care nu au niciodata puritate de laborator (compozitia lor variaza de la o recolta la alta). Aceste calitati de indeterminare si variatie ne asigura contra crearii de rezistenta din partea populatiilor de microbi.

- O scurta caracterizare pentru medicina conventionala actuala, comparativ cu medicina naturista?

- Medicina vestica priveste omul ca pe un organism cu mintea si sentimentele separate, pe care nici nu le ia in considerare. Se studiaza doar structura fizica a corpului. Medicina naturista considera omul ca pe o fiinta care are corp, minte, sentimente, iar acestea participa la tot ce se intampla in viata sa, in sanatate sau in boala. Medicina vestica este din ce in ce mai putin accesibila oamenilor, ci doar unor favorizati. S-a construit un gigant. Teoretic, as spune ca medicina vestica isi imagineaza ca lucreaza in sistem inchis, in timp ce medicina naturista stie ca lucreaza in sistem deschis.
- Care ati spune ca este diferenta esentiala intre medicina conventionala actuala si medicina naturista?

- Medicina vestica se adreseaza exclusiv bolii, fara a acorda atentie sanatatii. Medicina naturista pune pe primul loc sanatatea, pastrarea ei sau recuperarea acesteia spre a inlatura boala.

Sursa: Formula AS 

„Naşterea nu trebuie să fie o traumă“

Georgeta Badea (58 de ani), medic primar ginecolog la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, spune că femeile însărcinate au nevoie de mai multe sfaturi şi de atenţie medicală sporită. Medicul vorbeşte despre propria sarcină, de acum 33 de ani, despre teroarea resimţită în comunism, când ginecologii erau urmăriţi de Securitate, şi despre sistemul maternal din România.

Aveţi o tradiţie de familie sau de ce v-aţi îndreptat înspre domeniul medical?

Familia mea m-a educat întotdeauna să muncesc, iar la vârsta mea de atunci muncă însemna învăţat. Provin dintr-o familie de intelectuali şi amândoi asta cereau de la mine, să învăţ. Chiar mă gândeam că în perioada comunistă exista un sistem de promovare în ierarhie destul de corect. Nu-mi amintesc cu plăcere de anii aceia, care mi-au întunecat viaţa. Aveam senzaţia că stau după o cortină de fier şi că mă uit prin gaura cheii. Când spun asta mă gândesc la faptul că niciodată nu am plecat în străinătate.

De ce tocmai ginecologie?

Am vrut o specializare chirurgicală. După cei şase ani de facultate nu prea-ţi dai seama ce aptitudini ai, făcusem destul de puţină chirurgie în facultate. Dar am preferat-o. Accesul la literatura de specialitate era limitat. Dar eu am promovat cinstit în meseria mea. Nu am avut nicio pilă ca să intru la medicină, nicio relaţie ca să promovez între colegii mei după aceea, ci am promovat pur şi simplu toate examenele, pentru a obţine un post de ginecolog.

Cât ocupă intervenţiile chirurgicale în activitatea dumneavoastră?

Din 1985 fac numai ginecologie, m-am rupt de celelalte specializări, din care pot să spun că ştiu foarte puţin. În specialitatea mea am activitate de ginecologie - femeia în afara sarcinii, şi de obstetrică, adică îngrijirea femeii gravide şi naşterea. Cred că e vorba de un procent de 25% alocat intervenţiilor chirurgicale.

De la bun început v-aţi dat seama că vă potriviţi pentru asta?

Să fiu sinceră, nu. Eu am fost educată pe profil umanist, mi-au plăcut mult literatura, limbile străine, istoria. Mi-ar fi plăcut să fac ceva legat de cultură, artă. Când am optat pentru Medicină a fost o conjunctură, era o concurenţă foarte mare, toţi colegii mei voiau să dea acolo şi mi s-a părut că aş avea şanse mai mari. După ce am intrat, mi-am făcut conştiincios treaba la facultate, deşi nu cu mare dragoste, poate mi-ar fi plăcut să citesc Tolstoi sau altceva.

Când a devenit pasiune?

Pasiune a devenit după ce am terminat facultatea şi am început să lucrez în spital. Dar nu e o pasiune pentru ştiinţa medicală în sine, cât mai mult înţelegere şi apropiere de oamenii în suferinţă. Asta m-a condus mai mult decât orice. Nu sunt neapărat înnebunită să citesc un tratat medical, mai degrabă aş sta la patul bolnavului, să-l îngrijesc. M-a îndoit suferinţa oamenilor. Nu m-a interesat niciodată câte lucrări ştiinţifice am în spate, câte publicări, aş fi putut să scriu, că am muncit, dar nu am avut timp să mă aplec, am fost aproape toată ziua în spital.

Care ar fi principalele probleme de care vă loviţi în sistem?

Acum poţi să te informezi mult mai bine decât înainte, să ţii pasul cu ceea ce se întâmplă în Occident. Lipsurile sunt cele pe care le simţim în jurul nostru peste tot. Dar să spun că de 20 şi ceva de ani de când lucrez eu la Spitalul Municipal din Bucureşti am avut nevoie acut de ceva pentru o operaţie sau o naştere, şi nu am avut, ar însemna să mint. Întotdeauna ne-am descurcat, pe principiul românului „o scoatem la capăt".

Credeţi că există la noi o carenţă educaţională în privinţa controlului regulat la medicul ginecolog?

Au început să n-o mai aibă. Tinerii sunt acum foarte bine informaţi şi am fost suprinsă în ultimul timp de fete sub 30 de ani care vin la mine pentru control. La întrebarea mea iniţială „ce te supără?" îmi răspund „nimic, am venit pentru un control", lucru care este foarte îmbucurător. Începem să facem şi medicină profilactică.

Ocupăm totuşi unul dintre primele locuri în Europa într-un top nefericit al cazurilor de cancer de col uterin.

Da, se face mai mult ca acum 20 de ani, dar nu cât ar trebui. Sunt persoane care se neglijează şi vin când deja boala este avansată şi nu mai poţi ajuta aşa cum ar trebui.

Ministerul Sănătăţii a vehiculat varianta unui screening ginecologic gratuit pentru femei, cât de important credeţi că s-ar dovedi?

De-a lungul anilor, de când fac eu ginecologie, s-a tot auzit de astfel de tentative de screening pentru femei, de depistare a cancerului de col, dar la ora actuală nu ştiu să se pună în aplicare undeva şi să fie gratuit. Văd că se înmulţesc policlinicile private, care au laboratoare mult mai bine puse la punct, dar serviciile costă şi nu ştiu ce procent din populaţie are acces la aceste policlinici.

Care consideraţi că este avantajul principal al serviciilor dintr-o clinică particulară?

Sunt mai puţin aglomerate, numărul medicilor este mai mare, iar numărul pacienţilor care revin în îngrijire unui medic este mult mai mic. Asta permite medicului să fie mai atent, mai puţin grăbit, eu fug aici tot timpul. Are timp să asculte mai mult pacientul, să îi acorde mai multă atenţie. Femeile însărcinate ţin mult la asta.

Programul dumneavoastră se opreşte când aţi ieşit pe poarta spitalului sau pacientele dumneavoastră vă sună şi după aceea?

Chiar azi m-a sunat o graviduţă pe la 5.00 dimineaţa, iar la ora 9.00 a născut. Sunt în legătură mereu cu femeile pe care le îngrijesc eu pe timpul sarcinii.

Puteţi spune că funcţionaţi şi ca psiholog?

Sunt destul de apropiată de ele, îmi spun problemele lor, ajung să ştiu şi lucruri din familia lor. Sunt situaţii când te simţi copleşit, atunci când sunt complicaţii. Eu nu pot să nu mă implic şi mă afectează uneori.

Vedeţi necesară prezenţa unui psiholog pe perioada sarcinii unei femei?

Sigur că da. Ele de multe ori simt că nu le acord suficient timp şi sunt nemulţumite. Dacă cineva ar sta mai mult de vorbă cu ele ar fi foarte fericite. Sunt multe persoane care în timpul sarcinii stau acasă şi cred că se şi plictisesc. Citesc foarte multe reviste despre mame, copii, sarcină şi vin şi mă întreabă lucruri legate de alimentaţie, de îngrijire a pielii, a sânilor, chestii pentru care eu nu am timp.

Mai ţineţi minte când aţi născut dumneavoastră? Cum aţi fost ca femeie însărcinată?

Eram studentă şi am rămas însărcinată din zbor. Eram în anul V şi trebuia să merg la stagii, seminarii. Eram tânără şi nu am fost foarte atentă la starea mea de sănătate, dar sarcina a decurs normal. Naşterea a fost grea, băiatul meu a avut 4 kilograme. M-am gândit că eu nu am avut al doilea copil pentru că m-am speriat atunci. Deci contează enorm momentul naşterii, să nu fie o traumă.

Vă amintiţi un caz în care sarcina i-a schimbat viaţa femeii respective?

De cele mai multe ori, femeia este foarte fericită în momentul naşterii sau după naştere. Am întâlnit femei care se chinuiesc foarte mult până obţin o sarcină, sunt femei care pierd sarcina de mai multe ori. Mă gândesc uneori câtă putere poate să existe într-o astfel de femeie, care înfrânge orice în dorinţa de a avea un copil. Sunt în stare să suporte orice, să se supună la orice doar ca să obţină un copil. Şi de multe ori reuşesc. E o victorie extraordinară, numai Dumnezeu e lângă ea atunci. E ceva care pe mine mă depăşeşte.

Vorbeaţi de apropierea faţă de oamenii în suferinţă, care vă caracterizează. Este o empatie nativă?

Nu, este ceva ce am descoperit pe parcurs. Eu însămi eram o persoană care avea nevoie de ajutor, eram timidă, mereu o ceream pe mama lângă mine. Mă simţeam slabă, dar profesia e cea care mi-a dat tărie, m-a ajutat foarte mult să mă dezvolt ca om. Dacă aş fi avut altă profesie, spre exemplu, traducător - că asta mi-ar fi plăcut mie -, cred că aş fi fost mult mai labilă, mai temătoare, mai anxioasă. Faptul că eu sunt un sprijin pentru alţi oameni, îmi dă mie putere. Sunt oameni care îmi mulţumesc cu lacrimi în ochi. A fost cineva care a vrut să-mi sărute mâna. Vă imaginaţi aşa ceva?


 

Cum arăta medicina ginecologică în comunism?

De exemplu, nu se făcea nicio ecografie, nu era aparat. Acum facem ecografii aproape lunar. Mama ajungea în sala de naştere şi nu ştia nimic, dacă e băiat sau fată, dacă e sănătos, dacă are vreo malformaţie... Iar noi, medicii, eram în ceaţă.

Trăiaţi şi într-o tensiune, având în vedere că avortul era interzis?

Vedeam în jurul meu cazuri de septicemie, pentru că femeile îşi provocau singure avortul, dar vedeam în jur şi medici urmăriţi şi suspectaţi că fac întreruperi de sarcină. Mie mi-era frică şi am zis de fiecare dată nu, deşi au fost femei care mi-au cerut asta. Am avut o prietenă, medic, care a făcut doi ani de închisoare pentru un avort. Simţeam că suntem urmăriţi în permanenţă, era ca un sac pe care-l căram după noi.

Imediat după Revoluţie ce s-a întâmplat?

A fost o avalanşă de femei care veneau la Municipal pentru avort. Nu ştiau încă de metodele de contracepţie şi încercam să le informăm.

Ce evoluţii ale sistemului medical aţi observat, după 1989?

Acum avem aparatură, putem face ecografii... Ce s-ar putea modifica în sensul bun ar fi partea hotelieră, poate şi de aceea multe femei merg spre privat. Primele întrebări sunt dacă pot sta singure într-o rezervă şi dacă îşi pot aduce soţul sau mama. Eu le spun uneori „bine, dar tu nu vii aici pentru hotel, vii pentru partea medicală". Dar le dau dreptate. Vara trebuie să fie aer condiţionat, să nu moară de cald, iarna trebuie să fie căldură în calorifere... nu cerem prea mult, cerem doar strictul necesar.
 

Sursa: Adevarul

“Oamenii isi maltrateaza aparatul auditiv folosind excesiv betisoare de ureche"

Dr. Armand Agache, medic primar ORL in cadrul Life Memorial Hospital din Bucuresti, ne dezvaluie lucruri importante despre otita. Cititi mai multe in interviul de mai jos.

 * 

Mersul la piscina se poate transforma in anumite situatii dintr-un prilej de relaxare intr-un factor favorizant al otitei. Desi aceasta boala este cel mai des intalnita in randul copiilor, ea poate afecta si adultii. Din pacate, “cultura medicala a oamenilor este destul de modesta si, in consecinta, ei nu recunosc anumite semne de agravare ale bolii de care sufera”, este de parere dr. Armand Agache, care incurajeaza pacientii sa nu se mai adreseze farmacistului atunci cand au o problema de sanatate, ci sa consulte cat mai curand medicul.


Pe scurt:

 
Simptomele otitei: durere persistenta, scaderea auzului, scurgeri de lichide din ureche.

Automedicatie: oamenii merg la farmacist, care le ofera medicamente fara legatura cu boala respectiva.

Urechea are un sistem de auto-curatare. Folosirea inadecvata a mijloacelor de igienizare a urechii – precum betisoarele – poate fi daunatoare.

Complicatiile otitei: scaderea auzului, repetate infectii locale, mastoidita, otomastoidita, infectii cerebrale, infectii locale, tromboza de sinus cavernos etc. Unele dintre aceste complicatii sunt foarte grave si pot avea un sfarsit neprevazut, chiar fatal.

Infectiile otice sunt legate de infectii ale nasului sau de asa numitele rinosinuzite.

Tratamentul include manevre locale de aspiratie, administrarea de medicamente topice locale cu caracter antiinflamator, antibiotice locale plus tratamentul general medicamentos cu antiinflamator cu antihistaminic. Complicatiile grave se trateaza chirurgical.

Rep: Cum se manifesta otita si cum poate fi ea depistata de pacienti?


Dr. Armand Agache: Otita reprezinta o inflamatie a urechii. Aceasta poate fi de tip acut sau cronic. Simptomele care sugereaza instalarea unei otite sunt: durerea persistenta la ureche, scaderea auzului, dar si scurgerile de lichide din ureche. Toate aceste semne ar trebui sa trimita imediat pacientul la medic.


Rep: Care sunt factorii declansatori ai otitei?


Dr. Armand Agache: Otita se poate declansa la orice varsta. Factorii declansatori ai otitei sunt diferiti la copii si la adulti. Racelile banale pot avea ca si complicatie aceasta boala.


La copii exista factori predispozanti precum vegetatiile adenoide (polipii), racelile banale – cauzate la randul de virusuri – daca nu sunt tratate corespunzator (mai ales prin automedicatie) pot duce la complicatii, la probleme cu nasul, la sinuzite, rinosinuzite si in final la otite.


La adulti exista factori predispozanti si factori favorizanti locali, precum situatiile in care un pacient nu respira bine pe nas din diverse motive, daca are o deviatie de sept nazal, o rinita cronica hipertrofica, adica cornete nazale foarte mari, hipertrofiate, daca are polipoza nazala (are polipii in nas) sau are resturi de vegetatii adenoide, toate acestea pot favoriza aparitia unei otite pe partea pe care omul nu respira bine. Aceea va fi prima ureche afectata.


Rep: Puteti oferi cateva exemple de greseli in automedicatie?


Dr. Armand Agache: Cea mai frecventa greseala in automedicatie este aceea ca pacientul se adreseaza direct farmacistului, iar farmacistul ii recomanda niste medicamente care de multe ori nu au o legatura directa cu boala respectiva. In al doilea rand cultura medicala este destul de modesta si, in consecinta, pacientii nu recunosc anumite semne de agravare ale bolii de care sufera. Spre exemplu: o perioada lunga de febra, secretiile nazale care isi modifica culoarea spre galben ori verde, o perioada mai lunga de automedicatie fara niciun rezultat, toate acestea pot duce spre instalarea complicatiilor.


Rep: Dati-ne un exemplu de activitate cotidiana care poate declansa otita.


Dr. Armand Agache: Mersul la piscina este un factor favorizant al otitei, in conditiile in care uneori piscinele sunt supraaglomerate, poate nu sunt nici bine curatate sau exista un exces de zel privind substantele dezinfectante.

Rep: Folosirea betisoarelor de ureche poate fi daunatoare sanatatii?


Dr. Armand Agache: Da, dar prin folosirea inadecvata a mijloacelor de igienizare a urechii. In general urechea are un sistem de autocleaning. Ea se autocurata, astfel ca nu trebuie sa insistam cu lustruitul ei pe dinauntru. Pentru curatarea urechii este de evitat patrunderea unei cantitati foarte mari de apa. Dusul indreptat direct catre ureche este complet interzis. Toaleta urechii se poate face doar cu apa pentru pavilion. Sapunul este de evitat in general pe zona fetei, dar si pe pavilionul urechii. Dupa baie, dupa piscina, dupa orice manevra care implica apa la ureche, toaleta conductului auditiv extern si in special a portiunii sale de la exterior trebuie facuta cu multa grija, fara a baga adanc betisorul inauntru si fara a insista foarte mult in aceasta zona. Urechea trebuie un pic uscata si atat.


Rep: Cu ce ar putea fi inlocuite betisoarele de ureche?


Dr. Armand Agache: Putem inlocui betisoarele cu coltul de la prosop. Se stie despre betisoare ca nu sunt sterile.


Rep: Ce complicatii pot surveni in urma otitei?


Dr. Armand Agache: Otita care initial a fost acuta si a fost tratata necorespunzator se poate transforma intr-o otita cronica. Asta inseamna ca o boala subacuta care persista ani de zile poate avea repetate acutizari, acestea contribuind la o agravare a situatiei locale. Prin asta intelegem scaderea auzului, repetate infectii locale, mastoidita, otomastoidita, infectii cerebrale, infectii locale, tromboza de sinus cavernos etc. Unele dintre aceste complicatii sunt foarte grave si pot avea un sfarsit neprevazut, chiar fatal.


O otita a urechii medii netratata corespunzator poate duce la o supuratie a urechii medii, adica la o scurgere de puroi. Asta inseamna ca timpanul se perforeaza si lichidul acumulat in spatele lui se va scurge prin conduct, deci automat auzul va scadea, pentru ca se perforeaza membrana timpanului. Deci o complicatie a otitei poate fi scaderea de auz, care devine grava daca nu se repara timpanul printr-o operatiune chirurgicala. O complicatie si mai grava a otitei este raspandirea infectiei din urechea medie la osul din spatele acesteia, care se numeste osul mastoidian (mastoida). Din acest punct infectia se poate raspandi pana la nivel cerebral. Pacientul poate suferi de un abces cerebral. Tot intr-o faza mai avansata a otitei poate aparea o alta complicatie, o paralizie a nervului facial care duce la imobilizarea hemifetei.

Rep: Exista o legatura directa intre otita si infectiile dentare?


Dr. Armand Agache: Infectiile dentare sunt factori favorizanti pentru ca sunt focare de infectie in zona respectiva, in rest nu exista o legatura directa intre infectia la dinti si ureche. Orice infectie de vecinatate poate constitui un factor favorizant, insa nu exista o legatura directa in acest sens.


In schimb infectiile otice sunt legate de infectii ale nasului sau de asa numitele rinosinuzite. Nu exista o infectie strict localizata in zona ORL. Daca, in cursul unei raceli, pacientul are nasul afectat evident ca sinusurile si urechile pot suferi din acest motiv. Nu exista bariere intre nas, sinusuri, ureche si gat. Ele toate comunica si in consecinta pot fi simultan inflamate in cadrul acelei raceli.

Rep: In conditiile in care otita este depistata la timp si este tratata corespunzator mai exista riscul ca aceste complicatii sa apara?


Dr. Armand Agache: Nu. O prezentare din timp la medic si un tratament bine condus, care include manevre locale de aspiratie, administrarea de medicamente topice locale cu caracter antiinflamator, antibiotice locale plus tratamentul general medicamentos cu antiinflamator cu antihistaminic duc la o vindecare a urechii cu restitutio ad integrum, adica cu recapatarea tuturor functiilor normale ale urechii. Auzul isi revine in acest mod. Altfel complicatiile se trateaza, de regula, chirurgical.


Rep: Cum pot fi clasificate otitele?


Dr. Armand Agache: Otitele se pot clasifica in otita externa si otita medie.


Otita externa se refera la inflamatia acuta a pielii din conductul auditiv extern si are de multe ori o legatura cu activitatile acvatice, prin urmare se intalneste des la persoanele care merg la piscina si carora le intra multa apa in ureche. De multe ori aceste persoane isi maltrateaza urechea prin folosirea excesiva a betisoarelor de ureche. De multe ori le explic pacientilor ca nu betisoarele sunt periculoase, ci mana care le foloseste.


Otita medie este de fapt adevarata otita care cauzeaza o durere intensa asupra urechii si care genereaza complicatii in situatia in care nu este tratata corespunzator. Otita medie se refera la inflamatia timpanului si a casutei timpanului, adica a urechii medii, care se afla in spatele timpanului, tot acolo unde se afla si lantul osicular.


Rep: Ce informatie referitoare la otita ar trebui retinuta in mod special de catre pacienti?


Dr. Armand Agache: Faptul ca o durere persistenta la ureche, o jena persistenta, dar mai ales o scurgere de lichid din ureche trebuie neaparat sa indrepte pacientul catre medicul specialist pentru a depista cauza problemei.


Reporter: Cristina Bobe


Sursa: MedLife HotNews