O gasim prin toate magazinele, ne bucuram de dulceata ei, dar probabil nu stim pe deplin ce secrete ascunde mierea si cata munca depun albinele pentru a o produce. Plus alte minunatii pe care le obtinem de pe urma lor: ceara de albine, laptisorul de matca, propolisul. In interviul de mai jos veti gasi cateva lucruri foarte interesante despre propolis, polen si chiar veninul de albine. Cel intervievat este dr. Theodore Cherbuliez, presedintele Comisiei de Apiterapie a Apimondia.
*
Cand propolisul bate antibioticele
- In calitatea dvs. de Presedinte al Comisiei de Apiterapie a Apimondia, ati desfasurat o prodigioasa activitate in Cuba, finalizata cu oficializarea de catre guvernul acelei tari a unor tratamente naturiste. Ne puteti povesti cate ceva despre asta?
- In anul 1997, dupa ce devenisem Presedinte al Comisiei, l-am cunoscut la o conferinta de Apiterapie din Europa pe Adolfo Pineiro-Perez, care era responsabil pentru apicultura in Cuba. A fost un lucru deosebit si norocos sa ne intalnim acolo, pentru ca in acea vreme, foarte putine persoane primeau permisiunea de a iesi din Cuba. Pe atunci, inca nu se vorbea despre apiterapie la ei, dar am inteles din discutiile cu Adolfo ca era un loc unde am fi avut libertatea de a organiza ceva in domeniu. L-am invitat sa faca parte din Comisia de Apiterapie a Apimondia, apoi am inceput sa colaboram. Cum cetatenilor americani le era interzis accesul in Cuba, din cauza relatiilor delicate dintre cele doua tari, ca sa patrund acolo faceam o jonglerie: de fiecare data porneam de acasa spre o alta tara, apoi de acolo plecam catre Cuba. Am facut, in total, 20 de calatorii, pe parcursul a 7 ani. Am lucrat in echipa cu mai multi medici. Am adus si un chirurg din Italia, pentru interventia chirurgicala necesara unui pacient! Cel mai mult am lucrat impreuna cu Vicepresedintele Comisiei de Apiterapie, Roch Domerego, din Belgia, care a facut 70 de calatorii in Cuba, pe durata celor 7 ani. Am lucrat in spitale, unde ne-am ocupat de tratarea cu proparomiel (n.a.: prop-aromiel este un amestec din anumite sortimente de miere, propolis si uleiuri esentiale) a celor mai grave infectii cronice nosocomiale, unele vechi de mai multi ani, in special din sfera ortopedica. Acestea devenisera polirezistente la antibiotice, faceau recidive frecvente sau nu mai raspundeau deloc terapiei, iar unii pacienti asteptau amputatia membrelor bolnave, caci nu mai erau alte sanse. Noi am tratat peste 250 de bolnavi, din care 84% au fost vindecati fara recidive.
O alta problema careia ne-am dedicat in Cuba a fost cea a infectiilor respiratorii, frecvente mai cu seama in anumite zone, unde umiditatea atmosferica este ridicata. Se cheltuiau sume mari pentru tratamentele conventionale cu antibiotice, fara sa poata fi stapanita situatia. Noi ne-am gandit sa facem un studiu intr-o zona izolata, spre a fi siguri ca pacientii vor urma doar indicatiile noastre terapeutice. Am ales Terazzas, care corespundea tuturor criteriilor. Acolo am administrat proparomiel, atat curativ, cat si profilactic. Rezultatele au fost ca s-au vindecat 87,7% din cei bolnavi, fara recidive, iar profilaxia a condus la minimizarea imbolnavirilor. Ca urmare a acestor rezultate, Cuba a recunoscut oficial drept tratament metoda aplicata de noi, apoi a exportat-o si in alte tari, de exemplu Venezuela, unde de asemenea a fost recunoscuta oficial. In Cuba, daca se accepta ceva, aceasta inseamna ca statul plateste tot. Adica, acest tratament prin api-aromo-terapie este platit 100% de catre stat, in cabinete, policlinici si spitale. In consecinta, apiterapia a fost recunoscuta oficial la nivel guvernamental si introdusa in programele nationale de sanatate.
- Ati facut un calcul al diferentei de pret intre terapia aplicata de dvs. si cea conventionala, cu antibiotice?
- Desigur. Pentru 50 de pacienti cu infectii cronice nosocomiale, tratamentul pe durata unui an costa 15.600 dolari daca se facea cu proparomiel, fata de 1.057.800 dolari daca se facea cu antibiotice.
- In anul 1997, dupa ce devenisem Presedinte al Comisiei, l-am cunoscut la o conferinta de Apiterapie din Europa pe Adolfo Pineiro-Perez, care era responsabil pentru apicultura in Cuba. A fost un lucru deosebit si norocos sa ne intalnim acolo, pentru ca in acea vreme, foarte putine persoane primeau permisiunea de a iesi din Cuba. Pe atunci, inca nu se vorbea despre apiterapie la ei, dar am inteles din discutiile cu Adolfo ca era un loc unde am fi avut libertatea de a organiza ceva in domeniu. L-am invitat sa faca parte din Comisia de Apiterapie a Apimondia, apoi am inceput sa colaboram. Cum cetatenilor americani le era interzis accesul in Cuba, din cauza relatiilor delicate dintre cele doua tari, ca sa patrund acolo faceam o jonglerie: de fiecare data porneam de acasa spre o alta tara, apoi de acolo plecam catre Cuba. Am facut, in total, 20 de calatorii, pe parcursul a 7 ani. Am lucrat in echipa cu mai multi medici. Am adus si un chirurg din Italia, pentru interventia chirurgicala necesara unui pacient! Cel mai mult am lucrat impreuna cu Vicepresedintele Comisiei de Apiterapie, Roch Domerego, din Belgia, care a facut 70 de calatorii in Cuba, pe durata celor 7 ani. Am lucrat in spitale, unde ne-am ocupat de tratarea cu proparomiel (n.a.: prop-aromiel este un amestec din anumite sortimente de miere, propolis si uleiuri esentiale) a celor mai grave infectii cronice nosocomiale, unele vechi de mai multi ani, in special din sfera ortopedica. Acestea devenisera polirezistente la antibiotice, faceau recidive frecvente sau nu mai raspundeau deloc terapiei, iar unii pacienti asteptau amputatia membrelor bolnave, caci nu mai erau alte sanse. Noi am tratat peste 250 de bolnavi, din care 84% au fost vindecati fara recidive.
O alta problema careia ne-am dedicat in Cuba a fost cea a infectiilor respiratorii, frecvente mai cu seama in anumite zone, unde umiditatea atmosferica este ridicata. Se cheltuiau sume mari pentru tratamentele conventionale cu antibiotice, fara sa poata fi stapanita situatia. Noi ne-am gandit sa facem un studiu intr-o zona izolata, spre a fi siguri ca pacientii vor urma doar indicatiile noastre terapeutice. Am ales Terazzas, care corespundea tuturor criteriilor. Acolo am administrat proparomiel, atat curativ, cat si profilactic. Rezultatele au fost ca s-au vindecat 87,7% din cei bolnavi, fara recidive, iar profilaxia a condus la minimizarea imbolnavirilor. Ca urmare a acestor rezultate, Cuba a recunoscut oficial drept tratament metoda aplicata de noi, apoi a exportat-o si in alte tari, de exemplu Venezuela, unde de asemenea a fost recunoscuta oficial. In Cuba, daca se accepta ceva, aceasta inseamna ca statul plateste tot. Adica, acest tratament prin api-aromo-terapie este platit 100% de catre stat, in cabinete, policlinici si spitale. In consecinta, apiterapia a fost recunoscuta oficial la nivel guvernamental si introdusa in programele nationale de sanatate.
- Ati facut un calcul al diferentei de pret intre terapia aplicata de dvs. si cea conventionala, cu antibiotice?
- Desigur. Pentru 50 de pacienti cu infectii cronice nosocomiale, tratamentul pe durata unui an costa 15.600 dolari daca se facea cu proparomiel, fata de 1.057.800 dolari daca se facea cu antibiotice.
Mic dejun cu polen
- Sunteti practicant al terapiilor naturale, fiind si medic. Unde v-ati facut studiile in medicina?
- Am absolvit Facultatea de Medicina la Geneva, apoi, dupa un an de medicina generala si chirurgie, am facut rezidentiatul in psihiatrie, doi ani, la Basel. Doream sa ma specializez in psihanaliza, lucru posibil in patru orase din Europa, dar in nici unul dintre ele nu as fi fost platit ca medic in timpul specializarii, iar familia nu ma putea sustine. Asa incat, la 32 de ani, am plecat in America, unde exista posibilitatea sa studiez psihanaliza, fiind si platit in acest timp. In final, am obtinut certificarea in psihanaliza pentru copii, adolescenti si adulti.
- Cum ati ajuns sa practicati apiterapia?
- Cautam, de fapt, un model pentru psihiatrie. Am inceput cu albinele, apoi a venit apiterapia. Dupa 3-4 ani de la primii stupi, am participat la o conferinta despre terapia cu venin de albine, pe care a tinut-o Charles Mraz, un specialist al metodei, la New York. Comunicarea lui m-a uimit si m-a obsedat. Apoi am inceput sa practic si eu terapia cu venin de albine si m-am imprietenit cu Charles Mraz.
- Cum utilizati produsele albinelor pentru propriul folos?
- Micul meu dejun de acasa este constituit, cam de 20 de ani, din polen dizolvat, impreuna cu un indulcitor (miere), propolis si laptisor de matca. In ultimii sase ani, am luat cam 4 g de laptisor si 5 g de propolis pe zi. Cand fac efort fizic sau mental, adaug o mixtura de plante cu miere.
- Ati participat la nasterea Societatii Americane de Apiterapie?
- In 1978 a aparut o societate sub numele de North American Apiotherapy Society. Dar aceasta a disparut, iar in 1989, a fost reactivata de dr. Christopher M. Kim, un discipol al lui Charles Mraz, sub numele actual de American Apitherapy Society. Acesta a devenit Presedintele Societatii, iar dupa un timp eu am fost vicepresedinte. In 1994, am fost ales Presedintele SAA, pozitie in care am activat 10 ani.
- Ca psihiatru, v-ati tratat pacientii cu medicamente conventionale?
- Nu le-am folosit deloc. Am aplicat psihanaliza, partial hipnoza, apoi si apiterapia, dupa necesitatile pacientilor.
- Cand practicati apiterapia, cum va construiti relatia cu pacientul?
- Cand un pacient mi se adreseaza pentru terapie cu venin de albine, inainte de a incepe, trebuie sa il cunosc bine. Nu pot administra terapie unei persoane pe care nu o cunosc. In ultimul an, am facut eforturi pentru educarea pacientului de a intelege, invata si a-si lua responsabilitatea tratamentului. Ideea principala este ca nu numai doctorul trebuie sa lucreze pentru sanatatea pacientului, ci pacientul trebuie sa inteleaga ca are un rol principal aici. El nu trebuie sa astepte din afara propriei fiinte rezolvarea problemelor sale, ci sa se implice in a le intelege, a cauta caile de rezolvare si a face, efectiv, cele necesare pentru aceasta. Nimic nu este obligatoriu pentru el. "Eu nu te tratez, tratam impreuna, Eu si Tu, iar al treilea membru al echipei este Corpul tau. Doctorul face ce poate, pacientul face ce vrea". Asa se poate rezuma credinta mea intima cu privire la acest subiect. Fiecare pacient este stapan pe corpul sau, nimeni nu este mai puternic decat el. Eu ca medic sunt complet responsabil pentru ce propun, iar pacientul devine complet responsabil pentru ce va face.
- Cum ati ajuns sa practicati apiterapia?
- Cautam, de fapt, un model pentru psihiatrie. Am inceput cu albinele, apoi a venit apiterapia. Dupa 3-4 ani de la primii stupi, am participat la o conferinta despre terapia cu venin de albine, pe care a tinut-o Charles Mraz, un specialist al metodei, la New York. Comunicarea lui m-a uimit si m-a obsedat. Apoi am inceput sa practic si eu terapia cu venin de albine si m-am imprietenit cu Charles Mraz.
- Cum utilizati produsele albinelor pentru propriul folos?
- Micul meu dejun de acasa este constituit, cam de 20 de ani, din polen dizolvat, impreuna cu un indulcitor (miere), propolis si laptisor de matca. In ultimii sase ani, am luat cam 4 g de laptisor si 5 g de propolis pe zi. Cand fac efort fizic sau mental, adaug o mixtura de plante cu miere.
- Ati participat la nasterea Societatii Americane de Apiterapie?
- In 1978 a aparut o societate sub numele de North American Apiotherapy Society. Dar aceasta a disparut, iar in 1989, a fost reactivata de dr. Christopher M. Kim, un discipol al lui Charles Mraz, sub numele actual de American Apitherapy Society. Acesta a devenit Presedintele Societatii, iar dupa un timp eu am fost vicepresedinte. In 1994, am fost ales Presedintele SAA, pozitie in care am activat 10 ani.
- Ca psihiatru, v-ati tratat pacientii cu medicamente conventionale?
- Nu le-am folosit deloc. Am aplicat psihanaliza, partial hipnoza, apoi si apiterapia, dupa necesitatile pacientilor.
- Cand practicati apiterapia, cum va construiti relatia cu pacientul?
- Cand un pacient mi se adreseaza pentru terapie cu venin de albine, inainte de a incepe, trebuie sa il cunosc bine. Nu pot administra terapie unei persoane pe care nu o cunosc. In ultimul an, am facut eforturi pentru educarea pacientului de a intelege, invata si a-si lua responsabilitatea tratamentului. Ideea principala este ca nu numai doctorul trebuie sa lucreze pentru sanatatea pacientului, ci pacientul trebuie sa inteleaga ca are un rol principal aici. El nu trebuie sa astepte din afara propriei fiinte rezolvarea problemelor sale, ci sa se implice in a le intelege, a cauta caile de rezolvare si a face, efectiv, cele necesare pentru aceasta. Nimic nu este obligatoriu pentru el. "Eu nu te tratez, tratam impreuna, Eu si Tu, iar al treilea membru al echipei este Corpul tau. Doctorul face ce poate, pacientul face ce vrea". Asa se poate rezuma credinta mea intima cu privire la acest subiect. Fiecare pacient este stapan pe corpul sau, nimeni nu este mai puternic decat el. Eu ca medic sunt complet responsabil pentru ce propun, iar pacientul devine complet responsabil pentru ce va face.
"Intreaba-ti corpul ce vrea"
- Cum procedati in terapia cu venin de albine?
- Folosesc intepaturile directe de albine. Dar le dau acestora sansa de a decide pentru ele. Merg la stupi, unde folosesc un sistem de aspirare a albinelor in vasul din care le utilizez. Intorcandu-ma spre cabinet, deschid capacul vasului si le spun albinelor ca pe acelea care doresc sa stea le rog sa ramana, dar acelea care vor sa plece sunt libere sa zboare. Dupa cateva secunde inchid recipientul, apoi albinele ramase sunt foarte linistite. Nu am nevoie sa utilizez nici o metoda adiacenta spre a le calma. Cand pacientul vine la cabinet pentru tratamentul cu intepaturi, ii spun ca nu are nevoie de curaj in cabinetul meu; sa il lase afara, la usa. Curajul sustinut orbeste nu este de folos. Il invat pe pacient sa-si asculte corpul si sa il inteleaga, pentru a obtine maxima eficienta. "Intreaba-ti corpul ce vrea. Daca nu vrea sa fie intepat, nu o face". Mergand astfel, pas cu pas, pacientul preia responsabilitatea terapiei. Astfel reuseste sa inteleaga profund ce se petrece cu el, sa urmareasca si sa analizeze corect efectele tratamentului. Ajunge sa stie bine de ce are nevoie si sa imi furnizeze cele mai corecte informatii spre a adapta continuarea terapiei la necesitatile sale.
- Ati fost vreodata in Romania? Ce amintiri ati pastrat?
- Am fost in Romania de doua ori. O data la un congres, ocazie cu care am vizitat impreuna cu Cristina Mateescu (Director General al ICDA Bucuresti, www.icdapicultura.ro) Centrul de Apiterapie de la Bucuresti. La acea vreme aveau acolo 14 medici, de diverse specialitati, toti tratand cu produsele albinelor. Impresionant! La fel ca si faptul ca produsele albinelor erau supuse unor controale periodice, la fel ca si medicamentele. Altadata, am fost in Bucuresti cu Stefan Stangaciu (Presedintele Societatii Romane de Apiterapie, www. apiterapie.ro), care mi-a sugerat sa vizitam Delta. Am gasit foarte puternic si penetrant intregul spirit al Deltei si am parasit locul incarcat de satisfactie.
"Un organism cu minte si sentimente separate"
- Se vorbeste tot mai mult despre sfarsitul epocii antibioticelor, care nu mai pot face fata multirezistentei dezvoltate de microbi. Credeti ca terapia naturista poate oferi o rezolvare a acestei probleme?
- Pe fundalul acestor chestiuni se afla ideea filozofica de a omori lumea, in scopul de a salva ceva... Dar aici vorbim despre doua aspecte: 1. mentinerea sanatatii si 2. ingrijirea bolii. Ne mentinem sanatatea, daca ne dezvoltam si pastram in buna conditie raspunsul imunitar fata de microbi. Ingrijirea bolii ar trebui facuta cu produse naturale, care nu au niciodata puritate de laborator (compozitia lor variaza de la o recolta la alta). Aceste calitati de indeterminare si variatie ne asigura contra crearii de rezistenta din partea populatiilor de microbi.
- O scurta caracterizare pentru medicina conventionala actuala, comparativ cu medicina naturista?
- Medicina vestica priveste omul ca pe un organism cu mintea si sentimentele separate, pe care nici nu le ia in considerare. Se studiaza doar structura fizica a corpului. Medicina naturista considera omul ca pe o fiinta care are corp, minte, sentimente, iar acestea participa la tot ce se intampla in viata sa, in sanatate sau in boala. Medicina vestica este din ce in ce mai putin accesibila oamenilor, ci doar unor favorizati. S-a construit un gigant. Teoretic, as spune ca medicina vestica isi imagineaza ca lucreaza in sistem inchis, in timp ce medicina naturista stie ca lucreaza in sistem deschis.
- Care ati spune ca este diferenta esentiala intre medicina conventionala actuala si medicina naturista?
- Medicina vestica se adreseaza exclusiv bolii, fara a acorda atentie sanatatii. Medicina naturista pune pe primul loc sanatatea, pastrarea ei sau recuperarea acesteia spre a inlatura boala.
- Ati fost vreodata in Romania? Ce amintiri ati pastrat?
- Am fost in Romania de doua ori. O data la un congres, ocazie cu care am vizitat impreuna cu Cristina Mateescu (Director General al ICDA Bucuresti, www.icdapicultura.ro) Centrul de Apiterapie de la Bucuresti. La acea vreme aveau acolo 14 medici, de diverse specialitati, toti tratand cu produsele albinelor. Impresionant! La fel ca si faptul ca produsele albinelor erau supuse unor controale periodice, la fel ca si medicamentele. Altadata, am fost in Bucuresti cu Stefan Stangaciu (Presedintele Societatii Romane de Apiterapie, www. apiterapie.ro), care mi-a sugerat sa vizitam Delta. Am gasit foarte puternic si penetrant intregul spirit al Deltei si am parasit locul incarcat de satisfactie.
"Un organism cu minte si sentimente separate"
- Se vorbeste tot mai mult despre sfarsitul epocii antibioticelor, care nu mai pot face fata multirezistentei dezvoltate de microbi. Credeti ca terapia naturista poate oferi o rezolvare a acestei probleme?
- Pe fundalul acestor chestiuni se afla ideea filozofica de a omori lumea, in scopul de a salva ceva... Dar aici vorbim despre doua aspecte: 1. mentinerea sanatatii si 2. ingrijirea bolii. Ne mentinem sanatatea, daca ne dezvoltam si pastram in buna conditie raspunsul imunitar fata de microbi. Ingrijirea bolii ar trebui facuta cu produse naturale, care nu au niciodata puritate de laborator (compozitia lor variaza de la o recolta la alta). Aceste calitati de indeterminare si variatie ne asigura contra crearii de rezistenta din partea populatiilor de microbi.
- O scurta caracterizare pentru medicina conventionala actuala, comparativ cu medicina naturista?
- Medicina vestica priveste omul ca pe un organism cu mintea si sentimentele separate, pe care nici nu le ia in considerare. Se studiaza doar structura fizica a corpului. Medicina naturista considera omul ca pe o fiinta care are corp, minte, sentimente, iar acestea participa la tot ce se intampla in viata sa, in sanatate sau in boala. Medicina vestica este din ce in ce mai putin accesibila oamenilor, ci doar unor favorizati. S-a construit un gigant. Teoretic, as spune ca medicina vestica isi imagineaza ca lucreaza in sistem inchis, in timp ce medicina naturista stie ca lucreaza in sistem deschis.
- Care ati spune ca este diferenta esentiala intre medicina conventionala actuala si medicina naturista?
- Medicina vestica se adreseaza exclusiv bolii, fara a acorda atentie sanatatii. Medicina naturista pune pe primul loc sanatatea, pastrarea ei sau recuperarea acesteia spre a inlatura boala.
Cred ca efectele benefice ale produselor apicole nu au fost inca descoperite total. Si mai este un aspect. Aceste produse ar trebui consumate preventiv, ca in acest fel sa fim feriti de boli. De ce sa ajungem sa fim bolnavi cand putem alege sanatatea.
RăspundețiȘtergere